Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru ├«nierbat

├ÄNIERB├ü, ├«nierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (├Änv.) A pune ├«ntr-un loc praf de pu╚Öc─â, pentru a provoca o explozie. ÔÇô ├Än + iarb─â.
├ÄNIERB├ü, ├«nierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (├Änv.) A pune ├«ntr-un loc praf de pu╚Öc─â, pentru a provoca o explozie. ÔÇô ├Än + iarb─â.
├ÄNIERB├ü, ├«nierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. A mina un loc cu iarb─â de pu╚Öc─â, pentru a produce explozie. ├Änierbar─â ╚Öi locul de la m─ân─âstirea Radului-vod─â, cu g├«nd ca s─â-i dea foc. ISPIRESCU, M. V. 30. ÔÇô Pronun╚Ťat: ├«n-ier-.
!înierbá (a ~) (î-nier-/în-ier-) vb., ind. prez. 3 înierbeáză
├«nierb├í vb. (sil. -ier-), ind. prez. 1 sg. ├«nierb├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nierbe├íz─â
ÎNIERBÁ vb. v. spânzui.
├«nierb├í, ├«nierb├ęz, vb. I (reg.) 1. a trata o vit─â cu r─âd─âcini de sp├ónz. 2. a arunca pe╚Ötilor iarb─â otr─âvitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se sup─âra, a se m├ónia. 4. a pune iarb─â de pu╚Öc─â sub un zid pentru a exploda; a mina.
înierbát s.n. (reg.) V. înierbáre.
înierbát, înierbátă adj. (reg.) 1. (despre vite) tratat cu spânz. 2. (despre pești) otrăvit cu iarbă specială. 3. (despre om) supărat, mâniat. 4. (despre poduri) minat.
├«n─şerb├ęz v. tr. Vech─ş. Umplu cu ─şarb─â (praf de pu╚Öc─â) un zid ╚Ö. a. ÔÇô ╚śi ├«nerbez. ╚śi ├«n─şerb─âresc.
înierba vb. v. SPÎNZUI.

înierbat dex online | sinonim

înierbat definitie

Intrare: înierba
înierba verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ier-
Intrare: înierbat
înierbat