Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru ├«nierbare

├ÄNIERB├ü, ├«nierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (├Änv.) A pune ├«ntr-un loc praf de pu╚Öc─â, pentru a provoca o explozie. ÔÇô ├Än + iarb─â.
├ÄNIERB├üRE, ├«nierb─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nierba ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nierba.
├ÄNIERB├ü, ├«nierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (├Änv.) A pune ├«ntr-un loc praf de pu╚Öc─â, pentru a provoca o explozie. ÔÇô ├Än + iarb─â.
├ÄNIERB├üRE, ├«nierb─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nierba ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nierba.
├ÄNIERB├ü, ├«nierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. A mina un loc cu iarb─â de pu╚Öc─â, pentru a produce explozie. ├Änierbar─â ╚Öi locul de la m─ân─âstirea Radului-vod─â, cu g├«nd ca s─â-i dea foc. ISPIRESCU, M. V. 30. ÔÇô Pronun╚Ťat: ├«n-ier-.
!înierbá (a ~) (î-nier-/în-ier-) vb., ind. prez. 3 înierbeáză
!înierbáre (î-nier-/în-ier-) s. f., g.-d. art. înierbắrii; pl. înierbắri
├«nierb├í vb. (sil. -ier-), ind. prez. 1 sg. ├«nierb├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nierbe├íz─â
înierbáre s. f. (sil. -ier-), g.-d. art. înierbării; pl. înierbări
ÎNIERBÁ vb. v. spânzui.
├«nierb├í, ├«nierb├ęz, vb. I (reg.) 1. a trata o vit─â cu r─âd─âcini de sp├ónz. 2. a arunca pe╚Ötilor iarb─â otr─âvitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se sup─âra, a se m├ónia. 4. a pune iarb─â de pu╚Öc─â sub un zid pentru a exploda; a mina.
├«n─şerb├ęz v. tr. Vech─ş. Umplu cu ─şarb─â (praf de pu╚Öc─â) un zid ╚Ö. a. ÔÇô ╚śi ├«nerbez. ╚śi ├«n─şerb─âresc.
înierba vb. v. SPÎNZUI.

înierbare dex online | sinonim

înierbare definitie

Intrare: înierba
înierba verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ier-
Intrare: înierbare
înierbare substantiv feminin
  • silabisire: -ier-