Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru ├«nhumat

├ÄNHUM├ü, ├«nhumez, vb. I. Tranz. A ├«nmorm├ónta, a ├«ngropa. ÔÇô Din fr. inhumer, lat. inhumare.
├ÄNHUM├ü, ├«nhumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ├«nmorm├ónta, a ├«ngropa. ÔÇô Din fr. inhumer, lat. inhumare.
ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. A înmormînta, a îngropa. Am înhumat cadavrul într-un mormînt adînc. IBRĂILEANU, A. 121.
înhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 înhumeáză
├«nhum├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nhum├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nhume├íz─â
ÎNHUMÁ vb. v. înmormânta.
A ├«nhuma Ôëá a deshuma, a dezgropa, a dezmorm├ónta, a exhuma
├Änhumat Ôëá dezgropat
ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare].
ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare)
A ├ÄNHUM├ü ~├ęz tranz. A pune ├«n morm├ónt (respect├ónd anumite ritualuri); a ├«nmorm├ónta; a ├«ngropa. /<fr. inhumer, lat. inhumare
ÎNHUMA vb. a îngropa, a înmormînta, (înv. și reg.) a astruca. (L-au ~ la cimitirul Bellu.)

înhumat dex online | sinonim

înhumat definitie

Intrare: înhuma
înhuma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înhumat
înhumat