Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru ├«nhumare

├ÄNHUM├ü, ├«nhumez, vb. I. Tranz. A ├«nmorm├ónta, a ├«ngropa. ÔÇô Din fr. inhumer, lat. inhumare.
├ÄNHUM├üRE, ├«nhum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nhuma; ├«nmorm├óntare, inhuma╚Ťie. ÔÇô V. ├«nhuma.
├ÄNHUM├ü, ├«nhumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ├«nmorm├ónta, a ├«ngropa. ÔÇô Din fr. inhumer, lat. inhumare.
├ÄNHUM├üRE, ├«nhum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nhuma; ├«nmorm├óntare, inhuma╚Ťie. ÔÇô V. ├«nhuma.
ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. A înmormînta, a îngropa. Am înhumat cadavrul într-un mormînt adînc. IBRĂILEANU, A. 121.
├ÄNHUM├üRE, ├«nhum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nhuma; ├«nmorm├«ntare.
înhumá (a ~) vb., ind. prez. 3 înhumeáză
înhumáre s. f., g.-d. art. înhumắrii; pl. înhumắri
├«nhum├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nhum├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nhume├íz─â
înhumáre s. f., g.-d. art. înhumării; pl. înhumări
ÎNHUMÁ vb. v. înmormânta.
ÎNHUMÁRE s. v. îngropare.
A ├«nhuma Ôëá a deshuma, a dezgropa, a dezmorm├ónta, a exhuma
├Änhumare Ôëá dezgropare
ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare].
├ÄNHUM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ├«nhuma ╚Öi rezultatul ei; ├«nmorm├óntare. [< ├«nhuma].
ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare)
A ├ÄNHUM├ü ~├ęz tranz. A pune ├«n morm├ónt (respect├ónd anumite ritualuri); a ├«nmorm├ónta; a ├«ngropa. /<fr. inhumer, lat. inhumare
*inhuma╚Ťi├║ne f. (d. inhumez). ├Ängropare, ├«nmorm├«ntare. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
ÎNHUMA vb. a îngropa, a înmormînta, (înv. și reg.) a astruca. (L-au ~ la cimitirul Bellu.)
├ÄNHUMARE s. ├«ngropare, ├«ngropat, ├«nmorm├«ntare, (livr.) inhuma╚Ťie, sepultur─â, (├«nv. ╚Öi pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) ├«ngrop─âciune, prohod, (├«nv. ╚Öi reg.) astrucare, (├«nv.) pogrebanie. (Ceremonia ~.)

înhumare dex online | sinonim

înhumare definitie

Intrare: înhuma
înhuma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înhumare
înhumare substantiv feminin