Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«nhobotare

ÎNHOBOTÁ, înhobotez, vb. I. Tranz. (Regional) A pune hobotul sau zăvonul pe capul miresei la cununie. La urmă, după ce nuna mai face miresei cu peteala, o și înhobotează cu ea. SEVASTOS, N. 225.
├ÄNHOBOT├ü, ├«nhobotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A pune hobotul pe capul miresei, la cununie. ÔÇô Din ├«n- + hobot.
ÎNHOBOTÁ vb. v. însovoni.
├«nhobot├í vb. I (reg.) 1. a ├«mbrobodi, a ├«nv─âlui mireasa, dup─â cununie, cu hobotul; a ├«mb─âl╚Ťa. 2. a atrage, a captiva.
├«nhobot├íre s.f. (reg.) ├«nvelirea miresei cu hobotul sau broboada de cununie; ├«mb─âl╚Ťare.
înhobotare f. învelirea miresei cu hobotul sau broboada de cununie.
├«nhobot├ęz v. tr. Nord. Acoper cu h├│botu. V. ├«nsovonesc.
înhobota vb. v. ÎNSOVONI.

înhobotare dex online | sinonim

înhobotare definitie

Intrare: înhobota
înhobota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înhobotare
înhobotare