Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru înhăpat

ÎNHĂPÁ, înháp, vb. I. Tranz. (Rar) A prinde, a apuca repede cu gura; a mînca cu lăcomie. Mă năcăjesc să fac să vie în chipul cel mai natural muștele mele mincinoase de la deal către mine. De la un pas, chiar de sub brațul meu, păstrăvul a apărut pe luciu, înhâpînd una. SADOVEANU, O. A. II 200.
înhăpá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înháp, 2 sg. înhápi, 3 înhápă; conj. prez. 3 să înhápe
înhăpá vb., ind. prez. 1 sg. înháp, 2 sg. inhápi, 3 sg. și pl. înhápă; conj. prez. 3 sg. și pl. înhápe
înhăpá, pers. 3 sg. înhápă, vb. I (reg.; despre câini) a prinde cu gura repede ce i se aruncă; a lua cu lăcomie și a mânca.
înhăpà v. a apuca cu lăcomie: înhapă ca lupul. [V. hap].
înháp, a -ăpá v. tr. (d. hap 2 și 3). Fam. Apuc lacom cu gura și înghit: lupu a înhăpat un mel.

înhăpat dex online | sinonim

înhăpat definitie

Intrare: înhăpa
înhăpa verb grupa I conjugarea I
Intrare: înhăpat
înhăpat participiu
înhăpare infinitiv lung