Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«ngustime

├ÄNGUST├ŹME, ├«ngustimi, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ├«ngust. ÔÖŽ Fig. (Cu determin─ârile ÔÇ×de spiritÔÇŁ, ÔÇ×de vederiÔÇŁ, ÔÇ×de orizontÔÇŁ etc.) Lips─â de orizont, m─ârginire, mediocritate (├«n g├óndire, concep╚Ťii etc.). ÔÇô ├Ängust + suf. -ime.
├ÄNGUST├ŹME, ├«ngustimi, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi ├«ngust. ÔÖŽ Fig. (Cu determin─ârile ÔÇ×de spiritÔÇŁ, ÔÇ×de vederiÔÇŁ, ÔÇ×de orizontÔÇŁ etc.) Lips─â de orizont, m─ârginire, mediocritate (├«n g├óndire, concep╚Ťii etc.). ÔÇô ├Ängust + suf. -ime.
├ÄNGUST├ŹME, ├«ngustimi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi ├«ngust. ├Ängustimea c─âr─ârii. 2. Fig. Lips─â de orizont, incapacitate de a concepe ceva ├«n mare. ├Ängustime de vederi.
├«ngust├şme s. f., g.-d. art. ├«ngust├şmii; pl. ├«ngust├şmi
├«ngust├şme s. f., g.-d. art. ├«ngust├şmii; pl. ├«ngust├şmi
├ÄNGUST├ŹME s. (rar) str├ómte╚Ťe, str├ómtime, str├ómtoare, (├«nv. ╚Öi reg.) str├ómteal─â, (├«nv.) str├ómtorare, str├ómtur─â, str├ónsoare. (~ unui loc.)
├ÄNGUST├ŹME s. v. m─ârginire, meschin─ârie.
├Ängustime Ôëá l─â╚Ťime
├ÄNGUST├ŹME ~i f. 1) Capacitatea de a fi ├«ngust. 2) fig. Neputin╚Ťa de a concepe ceva de amploare; m─ârginire. [G.-D ├«ngustimii] /├«ngust + suf. ~ime
├«ngustime f. 1. calitatea celor ├«nguste; 2. fig. lips─â de l─â╚Ťime: ├«ngustime de minte.
├«ngust├şme f. Proprietatea de a fi ├«ngust. Fig. ├Ängustime de minte, de spirit, prostie.
îngustime s. v. MĂRGINIRE. MESCHINĂRIE.
├ÄNGUSTIME s. (rar) str├«mte╚Ťe, str├«mtime, str├«mtoare, (├«nv. ╚Öi reg.) str├«mteal─â, (├«nv.) str├«mtorare, str├«mtur─â, str├«nsoare. (~ unui loc.)
├Ängustime. Subst. ├Ängustime, ├«ngustare, str├«mtare, str├«mtoare, str├«mtorare, str├«mtime (rar), str├«mtur─â, str├«mtoreal─â (├«nv.). Str├«ngere, str├«nsoare, str├«ns─âtur─â (reg.), restr├«ngere, g├«tuire, g├«tuitur─â, sugrumare, sugrum─âtur─â. Sub╚Ťiere, sub╚Ťirime, sub╚Ťirenie (rar). Str├«mtoare, pas, defileu, chei (pl.), trec─âtoare, posad─â (pop.), strung─â, strunguli╚Ť─â (dim.), strungu╚Ť─â. Adj. ├Ängust, ├«ngustat, str├«mt, str├«mtorat, str├«mticel (dim.), str├«mtu╚Ť; restr├«ns, str├«ns, limitat, redus. Sub╚Ťire, sub╚Ťirel (dim.), sub╚Ťietic (rar), sub╚Ťiratic, sub╚Ťiat, suleget (rar), suletic (reg.). Vb. A se ├«ngusta, a deveni mai ├«ngust, a se str├«mta, a se str├«nge, a se restr├«nge; a se sugruma, a se g├«tui. A se sub╚Ťia, a se sub╚Ťira (rar), a se face mai sub╚Ťire. A ├«ngusta, a face mai ├«ngust, a str├«mta, a sub╚Ťia, a face mai sub╚Ťire, a str├«nge, a restr├«nge, a limita, a str├«mtora. V. dimensiune, micime.

îngustime dex online | sinonim

îngustime definitie

Intrare: îngustime
îngustime substantiv feminin