Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru ├«ngustare

├ÄNGUST├ü, ├«ngustez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face (mai) ├«ngust. ÔÖŽ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) m─ârgini. ÔÇô Lat. angustare.
├ÄNGUST├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ngusta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«ngusta.
├ÄNGUST├ü, ├«ngustez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face (mai) ├«ngust. ÔÖŽ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) m─ârgini. ÔÇô Lat. angustare.
├ÄNGUST├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ngusta ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«ngusta.
├ÄNGUST├ü, ├«ngustez, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) ├«ngust. Fruntea ├«ngust─â a locotenentului se str├«nse p├«n─â ce se ├«ngust─â c├«t degetul. CAMILAR, N. I 179. Umbra luncii se ├«ngusta; soarele se l─âsa la asfin╚Ťit. SADOVEANU, O. III 322. ÔÖŽ Tranz. A face (mai) ├«ngust, a face s─â piard─â din l─â╚Ťime. 2. Tranz. Fig. A reduce, a mic╚Öora. S─â crede╚Ťi c─â nici ├«ngustez, nici defaim rolul osmanl├«ilor. ODOBESCU, S. III 569.
├ÄNGUST├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ngusta.
îngustá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngusteáză
îngustáre s. f., g.-d. art. îngustắrii
├«ngust├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ngust├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nguste├íz─â
îngustáre s. f., g.-d. art. îngustării
├ÄNGUST├ü vb. 1. a str├ómta. (A ~ o rochie.) 2. a se g├ótui, a se str├ómta, a se sugruma, (rar) a se sub╚Ťia, (├«nv. ╚Öi reg.) a se str├ómtora. (├Än acel loc valea se ~.)
ÎNGUSTÁ vb. v. micșora, reduce.
ÎNGUSTÁRE s. v. strâmtare.
A (se) ├«ngusta Ôëá a (se) l─â╚Ťi
A ├«ngusta Ôëá a l─ârgi
A se ├«ngusta Ôëá a se l─ârgi
├Ängustare Ôëá l─â╚Ťire
A ├ÄNGUST├ü ~├ęz tranz. A face s─â se ├«ngusteze; a str├ómta; a str├ónge. /<lat. angustare
A SE ├ÄNGUST├ü se ~e├íz─â intranz. A deveni (mai) ├«ngust; a se reduce ├«n l─â╚Ťime; a se str├ómta; a se str├ónge. Haina s-a ~at. /<lat. angustare
îngustà v. 1. a (se) face îngust: 2. fig. a micșora meritele: nu îngustez nici defaim rolul Osmanilor OD. [Lat. ANGUSTARE].
├«ngust├ęz v. tr. (lat. angustare). Fac ├«ngust, str├«mtez. Fig. Mic╚Öorez, detractez: ├«ngustez meritele cu─şva.
├ÄNGUSTA vb. 1. a str├«mta. (A ~ o rochie.) 2. a se g├«tui, a se str├«mta, a se sugruma, (rar) a se sub╚Ťia, (├«nv. ╚Öi reg.) a se str├«mtora. (├Än acel loc valea se ~.)
├«ngusta vb. v. MIC╚śORA. REDUCE.
├ÄNGUSTARE s. str├«mtare. (~ spa╚Ťiului de ie╚Öire.)

îngustare dex online | sinonim

îngustare definitie

Intrare: îngusta
îngusta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îngustare
îngustare substantiv feminin