Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ├«ngurzit

├ÄNGRUZ├Ź vb. IV v. ├«ngurzi.
├ÄNGURZ├Ź, ├«ngurzesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A str├ónge, a ├«ncre╚Ťi marginile unei opinci, ale unei p├ónze, ale unui sac etc. cu o sfoar─â, cu o curelu╚Ö─â trecut─â prin mai multe g─âuri. ÔÖŽ Fig. A desena ├«n linii curbe, ├«n zigzaguri. [Var.: ├«ngruz├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + gurgui.
├ÄNGURZ├ŹT, -─é, ├«ngurzi╚Ťi, -te, adj. (Reg.) Str├óns, adunat ├«n cre╚Ťuri (cu ajutorul unei sfori, al unei curelu╚Öe); ├«ncre╚Ťit2. ÔÇô V. ├«ngurzi.
├ÄNGRUZ├Ź vb. IV v. ├«ngurzi.
├ÄNGURZ├Ź, ├«ngurzesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A str├ónge, a ├«ncre╚Ťi marginile unei opinci, ale unei p├ónze, ale unui sac etc. cu o sfoar─â, cu o curelu╚Ö─â trecut─â prin mai multe g─âuri. ÔÖŽ Fig. A desena ├«n linii curbe, ├«n zigzaguri. [Var.: ├«ngruz├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + gurgui.
├ÄNGURZ├ŹT, -─é, ├«ngurzi╚Ťi, -te, adj. (Reg.) Str├óns, adunat ├«n cre╚Ťuri (cu ajutorul unei sfori, al unei curelu╚Öe); ├«ncre╚Ťit2. ÔÇô V. ├«ngurzi.
├ÄNGRUZ├Ź vb. IV v. ├«ngurzi.
├ÄNGURZ├Ź, ├«ngurzesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A str├«nge, a aduna ├«n cre╚Ťuri marginile unei opinci, ale unei p├«nze, ale unui sac cu ajutorul unei sfori sau a unei curelu╚Öe, petrecute prin mai multe g─âuri. (Atestat ├«n forma ├«ngruzi) Sco╚Ť├«nd o piele de porc s─âlbatec din c─âmar─â ╚Öi croind c├«te o p─âreche de opinci... le-a ├«ngruzit frumos. CREANG─é, A. 24. ÔÖŽ Fig. A desena ├«n linii ├«ncre╚Ťite, ├«n zig-zaguri. ├Ängurzi flori ╚Öi semne ciudate deasupra ╚Öi dedesubtul slovelor. CAMILAR, T. 71. 2. Refl. (Despre p─âr╚Ťi ale trupului) A ├«n╚Ťepeni, a se ├«nchirci. Gura i se ├«ngurzise, ochii i se sp─âl─âciser─â. CAMILAR, N. II 368. Mi se ├«ngurzise grumazul st├«nd ghemuit. SADOVEANU, O. III 330. ÔÇô Variant─â: ├«ngruz├ş vb. IV.
├ÄNGURZ├ŹT, -─é, ├«ngurzi╚Ťi, -te, adj. (Regional) Str├«ns, adunat ├«n cre╚Ťuri; ├«ncre╚Ťit. Corzile ╚Ťin marginile ├«ngurzite. ╚śEZ. IV 114.
├«ngurz├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ngurz├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ngurze├í; conj. prez. 3 s─â ├«ngurze├ísc─â
├«ngurz├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ngurz├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ngurze├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ngurze├ísc─â
├«ngurz├ş, ├«ngurz├ęsc, vb. IV (reg.) 1. a confec╚Ťiona din piele ud─â, prin ├«ncre╚Ťirea cu o curelu╚Ö─â, opincile ╚Ť─âr─âne╚Öti. 2. a coase provizoriu, prin str├óngerea pere╚Ťilor sacului, g─âurile sau rupturile acestuia. 3. a face cre╚Ťe, a ├«ncre╚Ťi, a bo╚Ťi pe margini (c─âm─â╚Öile, ciorecii, p├ónza, p─ânura, plasa de pe╚Öte). 4. (fig.; refl.) a se ├«ncre╚Ťi obrazul sau gura. 5. (despre porumb; c├ónd ├«ncep s─â apar─â boabele) a face boabe, a ├«ngingia.
├«ngurz├Č v. Mold. a se ├«ncre╚Ťi (vorbind de obraz, de c─âma╚Ö─â sau de opinci). [Lat. GURDIRE, a ├«n╚Ťepeni].
├«ngrunz├ęsc, ├«ngruz├ęsc ╚Öi ├«ngurz├ęsc v. tr. (ma─ş probabil d. grunz de c├«t d. lat. *ingurdire, d. gurdus [cuv. sp.], prost, grosolan; fr. engourdir, a t├«mpi, d├ęgourdir, a dezgurzi, d. gourd, amor╚Ťit de frig). Est. Str├«ng (├«ncre╚Ťesc) marginile une─ş pung─ş, unu─ş sac, une─ş opinc─ş: am v─âzut cum eraÔÇÖngurzit burdufu la gur─â, ca o pung─â (╚śez. 30, 197). Fig. ├Än╚Ťepenesc: frigu ├«ngurze╚Öte m├«nile (Sadov. S─âm─ân. 5, 1034). V. rebegesc, scap─âr.
├«ngruz├ęsc, V. ├«ngrunzesc.
├«ngurz├ęsc, V. ├«ngrunzesc.

îngurzit dex online | sinonim

îngurzit definitie

Intrare: îngurzi
îngruzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
îngurzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îngurzit
îngurzit adjectiv