Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru ├«ngurluit

├ÄNGURLU├Ź, ├«ngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra ├«n rela╚Ťii de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ng├║rlui] ÔÇô ├Än + gurlui.
├ÄNGURLU├Ź, ├«ngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra ├«n rela╚Ťii de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ng├║rlui] ÔÇô ├Än + gurlui.
├ÄNGURLU├Ź, ├«ngurluiesc ╚Öi ├«ng├║rlui, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A intra ├«n rela╚Ťii de dragoste cu cineva; a tr─âi cu cineva. V-a╚Ťi ├«ngurluit ├«mpreun─â? ALECSANDRI, T. 1279. 2. Fig. A se giugiuli, a se dr─âgosti. Biserica... al c─ârui turn e ocolit de porumbei ce se ├«ngurluiesc. MACEDONSKI, O. III 3.
!├«ngurlu├ş (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«ngurlui├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«ngurlui├í; conj. prez. 3 s─â se ├«ngurlui├ísc─â
├«ngurlu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ngurlui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ngurlui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ngurlui├ísc─â
A SE ├ÄNGURLU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. Rar 1) A se da ├«n dragoste. 2) A-╚Öi manifesta dragostea prin m├óng├óieri reciproce; a se dr─âgosti; a se giugiuli. /├«n + a gurlui
├«ngurlu├şt1, ├«ngurlu├şt─â, adj. (reg.) (om) ├«ncurcat, ├«nh─âitat nelegitim cu alta, ├«nt─âl─âtuit, ├«ngurgat.
├«ngurlu├şt2, s.n. (reg.) c├óntecul specific al porumbelului pe l├óng─â porumbi╚Ť─â; ├«ngurluire.
├«ngurlu├Č v. Mold. a se da ├«n dragoste: vÔÇÖa╚Ťi ├«ngurluit ├«mpreun─â AL. [Lit. a se ├«mbuca: derivat din gurluiu].
├«ngurlu─ş├ęsc (m─â) v. refl. (s├«rb. grliti se, a se ├«mbr─â╚Ťi╚Öa, d. grlo, g├«t. V. g├«rl─â). Est. Rar. M─â ├«ntov─âr─â╚Öesc, m─â asociez. Ob. Triv. M─â ├«nh─â─ştez, m─â ├«nh─ândrez, tr─â─şesc ├«n concubinaj. ÔÇô Vech─ş ╚Öi m─â ├«ng├«rlesc. V. ├«nturluc.

îngurluit dex online | sinonim

îngurluit definitie

Intrare: îngurlui
îngurlui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
îngurlui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: îngurluit
îngurluit