Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru ├«ngurgitat

INGURGIT├ü, ingurgitez, vb. I. Tranz. A ├«nghi╚Ťi (mai ales un aliment). [Var.: ├«ngurgit├í vb. I] ÔÇô Din fr. ingurgiter.
ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.
INGURGIT├ü, ingurgitez, vb. I. Tranz. A ├«nghi╚Ťi (mai ales un aliment). [Var.: ├«ngurgit├í vb. I] ÔÇô Din fr. ingurgiter.
ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.
ingurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgiteáză
ingurgit├í vb., ind. prez. 1 sg. ingurgit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ingurgite├íz─â[1]
INGURGIT├ü vb. v. ingera, ├«nghi╚Ťi.[1]
INGURGIT├ü vb. I. tr. (Rar; liv.) A ├«nghi╚Ťi. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].[1]
INGURGIT├ü vb. tr. a ├«nghi╚Ťi (alimente), a absorbi repede ╚Öi ├«n cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)
A INGURGIT├ü ~├ęz tranz. (mai ales alimente) A face s─â treac─â din gur─â ├«n stomac; a ├«nghi╚Ťi. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare[1]
ingurgita vb. v. ÎNGHIȚI.

îngurgitat dex online | sinonim

îngurgitat definitie

Intrare: ingurgita
îngurgita verb grupa I conjugarea a II-a
ingurgita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îngurgitat
îngurgitat participiu