îngurgitare definitie

2 intrări

18 definiții pentru îngurgitare

INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter.
INGURGITÁRE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitáre s. f.] – V. ingurgita.
ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.
ÎNGURGITÁRE s. f. v. ingurgitare.
INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter.
INGURGITÁRE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitáre s. f.] – V. ingurgita.
ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.
ÎNGURGITÁRE s. f. v. ingurgitare.
ingurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgiteáză
*ingurgitáre s. f., g.-d. art. ingurgitắrii; pl. ingurgitắri
ingurgitá vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitéz, 3 sg. și pl. ingurgiteáză[1]
INGURGITÁ vb. v. ingera, înghiți.[1]
INGURGITÁRE s. v. ingerare, înghițire.[1]
INGURGITÁ vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].[1]
INGURGITÁRE s.f. Acțiunea de a ingurgita și rezultatul ei; ingurgitație. [< ingurgita].[1]
INGURGITÁ vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)
A INGURGITÁ ~éz tranz. (mai ales alimente) A face să treacă din gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare[1]
ingurgita vb. v. ÎNGHIȚI.

îngurgitare dex

Intrare: ingurgita
îngurgita verb grupa I conjugarea a II-a
ingurgita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ingurgitare
ingurgitare substantiv feminin
îngurgitare