ÎNGROZITÓR, -OÁRE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește; înspăimântător, înfricoșător, înfiorător, îngrozit, grozav, groaznic. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult, foarte intens. Suferă îngrozitor. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. „de”) Foarte. Îngrozitor de zgârcit. – Îngrozi + suf. -tor.

ÎNGROZITÓR, -OÁRE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește; înspăimântător, înfricoșător, înfiorător, îngrozit, grozav, groaznic. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult, foarte intens. Suferă îngrozitor. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. „de”) Foarte. Îngrozitor de zgârcit. – Îngrozi + suf. -tor.

ÎNGROZITÓR, -OÁRE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește, care inspiră groază; înspăimîntător, înfiorător, grozav. Se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. Au trecut... prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare. CREANGĂ, P. 94. Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Adverbial) a) Foarte tare, foarte mult. Mă doare capul îngrozitor. ▭ Fasciștii germani au incendiat totul... Populația, cîtă nu s-a putut retrage, a suferit îngrozitor. STANCU, U.R.S.S. 84. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. «de», le intensifică sensul) Erau îngrozitor de urîte. DUMITRIU, N. 86.

îngrozitór adj. m., pl. îngrozitóri; f. sg. și pl. îngrozitoáre

îngrozitór adj. m., pl. îngrozitóri; f. sg. și pl. îngrozitoáre

ÎNGROZITÓR adj. 1. v. groaznic. 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimântător, macabru, monstruos, oribil, sângeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~oare.) 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~oare.)

ÎNGROZITÓR1 adv. 1) Foarte tare. Mă doare ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. Mi-e ~ de urât. ~ de supărat. /a îngrozi + suf. ~tor

ÎNGROZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care îngrozește; capabil să provoace groază; înspăimântător; înfricoșător; înfiorător; sinistru. Vuiet ~. Scenă ~oare. /a îngrozi + suf. ~tor

îngrozitor a. care îngrozește.

îngrozitór, -oáre adj. Care te îngrozește, teribil. Adv. Teribil.

ÎNGROZITOR adj. 1. groaznic, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)