ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.

ÎNGROZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei; groază, spaimă. ♦ (Înv.) Amenințare. – V. îngrozi.

ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.

ÎNGROZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei; groază, spaimă. ♦ (Înv.) Amenințare. – V. îngrozi.

ÎNGROZI, îngrozesc, vb. IV. Refl. A se înspăimînta, a se înfricoșa. Mă îngrozesc de moarte. BARANGA, V. A. 10. Ei se îngroziseră de la o vreme de-atîtea cheltuiele. SBIERA, P. 139. Cum văzu pe balaor că vine cu o falcă în cer și cu alta în pămînt drept spre el, în loc d-a se îngrozi... se repezi la dînsul și cu o lovitură de paloș îi reteză capul. POPESCU, B. II 18. ◊ (Cu complement intern) Ștefan-vodă d-auzea, De groază se îngrozea. TEODORESCU, P. P. 503. ♦ Tranz. A speria pe cineva, a băga groaza în cineva. M-am speriat degeaba. Vezi, cum te îngrozește un lucru de nimica! MIRONESCU, S. A. 103. Pe Gheorghe îl îngrozi figura amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. I 129. Suleiman... îngrozise creștinătatea cu armele sale. NEGRUZZI, S. I 201.

ÎNGROZÍRE, (rar) îngroziri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei. 1. Groază, spaimă. Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite... Le privesc fără-ngrozire Și ascult a lor vorbire. MACEDONSKI, O. I 133. Mario! poți tu să-ți închipuiești un asemenea chin, fără să plîngi... de îngrozire? EMINESCU, N. 73. 2. (Învechit) Amenințare. Laude și îngroziri de astea am mai auzit. NEGRUZZI, S. I 172.

îngrozí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 să îngrozeáscă

îngrozíre s. f., g.-d. art. îngrozírii

îngrozí vb., ind. prez.1 sg. și 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrozeáscă

îngrozíre s. f., g.-d. art. îngrozírii; pl. îngrozíri

ÎNGROZÍ vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNGROZÍRE s. v. groază.

ÎNGROZÍRE s. v. amenințare.

A ÎNGROZÍ ~ésc tranz. A face să se îngrozească. /în + groază

A SE ÎNGROZÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de groază; a se înspăimânta tare. /în + groază

îngrozì v. 1. a insufla groază, a înspăimânta; 2. a se speria tare.

îngrozésc v. tr. (d. groază saŭ vsl. groziti, a amenința). Inspir groază, înspăimînt. V. refl. Simt groază, mă înspăimînt.

ÎNGROZI vb. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNGROZIRE s. groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, înspăimîntare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (~ pe care o simte.)

îngrozire s. v. AMENINȚARE.