Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ngrop─âciune

├ÄNGROP─éCI├ÜNE, ├«ngrop─âciuni, s. f. (Pop.) ├Änmorm├óntare; ceremonie de ├«nmorm├óntare. ÔŚŐ Loc. adj. De ├«ngrop─âciune = trist; cernit, funebru. ÔÇô ├Ängropa + suf. -─âciune.
├ÄNGROP─éCI├ÜNE, ├«ngrop─âciuni, s. f. (Pop.) ├Änmorm├óntare; ceremonie de ├«nmorm├óntare. ÔŚŐ Loc. adj. De ├«ngrop─âciune = trist; cernit, funebru. ÔÇô ├Ängropa + suf. -─âciune.
├ÄNGROP─éCI├ÜNE, ├«ngrop─âciuni, s. f. ├Änmorm├«ntare; ceremonie de ├«nmorm├«ntare. F─âcut-am oare-n lume ceva, ca s─â fiu demn De ast─â-ngrop─âciune, cu muzici triumfale? MACEDONSKI, O. I 44. Ce c├«nt─âri oi c├«nta La ├«ngrop─âciunea ta? ╚śEZ. VIII 49. ÔŚŐ Loc. adj. De ├«ngrop─âciune = trist, cernit. ├Ändat─â ├«n╚Ťelese ╚Öi ce va urma, c├«nd v─âzu ochii de ├«ngrop─âciune ai femeii. SADOVEANU, Z. C. 300.
îngropăciúne (pop.) s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni
îngropăciúne s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni
ÎNGROPĂCIÚNE s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.
├ÄNGROP─éCI├ÜNE ~i f. Ceremonie de ├«nhumare a unui mort; ├«ngropare; ├«nmorm├óntare. ÔŚŐ De ~ a) de ├«nmorm├óntare; b) foarte trist. /a ├«ngropa + suf. ~─âciune
îngropăciune f. înmormântare: cântece de îngropăciune Od.
├«ngrop─âc─ş├║ne f. Ac╚Ťiunea de a ├«ngropa mor╚Ťi─ş, ├«nmorm├«ntare.
îngropăciune s. v. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE.
├«ngrop─âci├║ne, ├«ngrop─âciuni, s.f. ÔÇô (rel.) Ceremonie de ├«nmorm├óntare. ÔÇô Din ├«ngropa (< ├«n + groap─â) + suf. -─âciune (DEX, MDA).

îngropăciune dex online | sinonim

îngropăciune definitie

Intrare: îngropăciune
îngropăciune substantiv feminin