Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«ngreunat

├ÄNGREUN├ü, ├«ngreunez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face mai greu; a (se) ├«ngreuia, a (se) ├«mpov─âra. ÔÖŽ Tranz. Fig. A produce o senza╚Ťie de greutate, de ap─âsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva s─â devin─â anevoios, greu de ├«ndeplinit; a ├«ngreuia. [Pr.: -gre-u-. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ├«ngre├║n] ÔÇô Probabil lat. *in-grevinare.
├ÄNGREUN├üT, -─é, ├«ngreuna╚Ťi, -te, adj. Care a devenit mai greu sau mai anevoios; ├«ngreuiat. [Pr.: -gre-u-] ÔÇô V. ├«ngreuna.
├ÄNGREUN├ü, ├«ngreunez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face mai greu; a (se) ├«ngreuia, a (se) ├«mpov─âra. ÔÖŽ Tranz. Fig. A produce o senza╚Ťie de greutate, de ap─âsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva s─â devin─â anevoios, greu de ├«ndeplinit; a ├«ngreuia. [Pr.: -gre-u-. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ├«ngre├║n] ÔÇô Probabil lat. *in-grevinare.
├ÄNGREUN├üT, -─é, ├«ngreuna╚Ťi, -te, adj. Care a devenit mai greu sau mai anevoios; ├«ngreuiat. [Pr.: -gre-u-] ÔÇô V. ├«ngreuna.
├ÄNGREUN├ü, ├«ngreunez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mpov─âra. A ├«ngreunat calul cu multe poveri. ÔŚŐ Refl. Plantele se ├«ngreuneaz─â de stropi. CAMILAR, TEM. 304. 2. Fig. A face ca ceva s─â par─â greu, s─â produc─â senza╚Ťia de ap─âsare. Un miros puternic de chiparose ├«ngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. Miroase-adormitoare v─âzduhul ├«l ├«ngreunÔÇÖ, C─âci v├«ntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. 3. A face s─â fie anevoios, greu de ├«ndeplinit, greu de suportat. ├Än schi╚Ťele marilor mae╚Ötri nici un am─ânunt de prisos, nici un element str─âin nu ├«ngreuneaz─â desf─â╚Öurarea ac╚Ťiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. ÔÇô Pronun╚Ťat: -gre-u-.
├ÄNGREUN├üT, -─é, ├«ngreuna╚Ťi, -te, adj. 1. ├Änc─ârcat, ├«mpov─ârat. Cal ├«ngreunat de poveri. 2. (La f., despre femei) ├Äns─ârcinat─â, gravid─â. Din momentul acela ea purcese ├«ngreunat─â. EMINESCU, N. 4. ÔÇô Pronun╚Ťat: -gre-u-.
îngreuná (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreuneáză
├«ngreun├í vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. ├«ngreun├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ngreune├íz─â
ÎNGREUNÁ vb. v. însărcina.
ÎNGREUNÁ vb. v. împovăra.
ÎNGREUNÁT adj. v. împovărat.
A (se) ├«ngreuna Ôëá a (se) u╚Öura
A ├ÄNGREUN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«ngreuneze. 2) rar A ├«nc─ârca cu greut─â╚Ťi mari. 3) fig. A face s─â devin─â greu de ├«ndeplinit; a complica. 4) pop. A l─âsa gravid─â. /<lat. ingrevinare
A SE ├ÄNGREUN├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare
├«ngreun├á (├«ngreui├á) v. 1. a ├«nc─ârca cu greu: casa sÔÇÖa mai ├«ngreunat cu un m├ónc─âu CR. 2. fig. a face greoiu: a-╚Öi ├«ngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].
├«ngreun├ęz v. tr. (lat. *in-gr├ęvino, -├íre, d. *gr─Ľvis ├«ld. gr─âvis, gre┼ş). Fac grea, gravid─â. ÔÇô Uni─ş zic ╚Öi ├«ngreunez ├«ld. ├«ngreu─şez, ce─şa ce e rar ╚Öi ur├«t.
ÎNGREUNA vb. a împovăra, (înv.) a însărcina. (A ~ o vită.)
îngreuna vb. v. ÎNSĂRCINA.
ÎNGREUNAT adj. greu, împovărat, încărcat, îngreuiat. (Avea spatele ~ de...)
├«ngreun├ít, -─â, ├«ngreuna╚Ťi, -te, adj. ÔÇô (ref. la femei) ├Äns─ârcinat─â, gravid─â; groas─â, t─âroas─â. ÔÇô Din ├«ngreuna ÔÇ×a se ├«mpov─âraÔÇŁ (< lat. *in-grevinare) (DEX, MDA).
├«ngreun├ít, -─â, adj. ÔÇô (ref. la femei) ├Äns─ârcinat─â, gravid─â; groas─â, t─âroas─â. ÔÇô Din ├«ngreuna ÔÇ×a se ├«mpov─âraÔÇŁ (< lat. *in-grevinare) + -at.

îngreunat dex online | sinonim

îngreunat definitie

Intrare: îngreuna (1 -un)
îngreuna 1 -un verb grupa I conjugarea I
Intrare: îngreuna (1 -unez)
îngreuna 1 -unez verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gre-u-
Intrare: îngreunat
îngreunat adjectiv