ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreiuază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngréui] – În + greoi.

ÎNGREUIÁT, -Ă, îngreuiați, -te, adj. Devenit mai greu sau mai anevoios; îngreunat. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuia.

ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngréui] – În + greoi.

ÎNGREUIÁT, -Ă, îngreuiați, -te, adj. Devenit mai greu sau mai anevoios; îngreunat. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuia.

ÎNGREUIÁ, îngreuiez și (rar) îngréui, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu ușura) A face ca cineva sau ceva să fie mai greu. Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205. 2. (În opoziție cu înlesni) A face ca un lucru să fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. IST. R.P.R. 619. ◊ Refl. Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. (Fig.) Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161. 3. Fig. (În opoziție cu înviora) A face să fie greoi, a moleși. Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141. ♦ Refl. (Învechit) A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197. 4. Fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110. ◊ Refl. Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353. ♦ Refl. A se îngrămădi împovărînd (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile nouă – altele și iar altele – care aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327. – Pronunțat: -gre-u-.

ÎNGREUIÁT, -Ă, îngreuiați, -te, adj. Încărcat, împovărat; apăsat. – Pronunțat: -gre-u-.

îngreuiá (a ~) (rar) (-gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngreuiéz, 3 îngreuiáză, 1 pl. îngreuiém; conj. prez. 3 să îngreuiéze; ger. îngreuínd

îngreuiá vb. (sil. -gre-u-ia), ind. prez. 1 sg. îngreuiéz, 3 sg. și pl. îngreuiáză, 1 pl. îngreuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. îngreuiéze; ger. îngreuínd

ÎNGREUIÁ vb. 1. v. împovăra. 2. v. agrava.

ÎNGREUIÁT adj. v. împovărat.

A (se) îngreuia ≠ a (se) ușura

A ÎNGREUIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se îngreuieze; a face să fie greu. 2) fig. A apăsa provocând o stare (fizică sau psihică) grea. [Sil. în-gre-u-ia] /în + greoi

A SE ÎNGREUIÁ mă ~iéz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre acțiuni, căi de comunicație) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai încet la lucru. 4) fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) împovărător. /în + greoi

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngréuĭ și -uĭéz, a -ĭá v. tr. (d. greŭ saŭ d. lat. *in-grevo [îld. in-gravo], -áre. V. îngrelez). Fac greŭ, pun greutățĭ: nu îngreuĭa caru, că boiĭ n’aŭ să poată trage. Fig. Fac greŭ, dificil: nu îngreuĭa lucrările! V. refl. Devin greŭ, greoĭ saŭ dificil: caru s’a îngreuĭat, te-aĭ îngreuĭat de multă grăsime, lucrările s’aŭ îngreuĭat.

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.

ÎNGREUIA vb. a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (Situația infractorului s-a ~.)

ÎNGREUIAT adj. greu, împovărat, încărcat, îngreunat. (Avea spatele ~.)