ÎNGRECÁ vb. v. concepe, procrea.

îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).

îngréc, a -á v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.

îngreca vb. v. CONCEPE. PROCREA.

îngrecá, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).

îngrecát, -ă, îngrecați, -te, adj. – (reg.) Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea, 1924: 80; Berbești). – Din îngreca (MDA).

îngrecá, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).

îngrecát, -ă, adj. – Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea 1924: 80; Berbești). – Din îngreca „a îngreuna, a împovăra” + -at.