Dicționare ale limbii române

21 definiții pentru îngrășare

ÎNGRĂȘÁ, îngráș, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. ◊ Tranz. Mâncarea bună l-a îngrășat. ♦ Tranz. fact. Spec. A face un animal să devină gras, hrănindu-l bine. ◊ Expr. Îngrașă porcul în ajun = încearcă să facă ceva serios în ultimul moment. 2. Tranz. A îmbunătăți fertilitatea unui teren prin îngrășăminte; a gunoi2. – Lat. *ingrassiare (< grasus = crassus).
ÎNGRĂȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngrășa; îngrășat1. – V. îngrășa.
ÎNGRĂȘÁ, îngráș, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. ◊ Tranz. Mâncarea bună l-a îngrășat. ♦ Tranz. fact. Spec. A face un animal să devină gras, hrănindu-l bine. ◊ Expr. Îngrașă porcul în ajun = încearcă să facă ceva serios în ultimul moment. 2. Tranz. A îmbunătăți fertilitatea unui teren prin îngrășăminte; a gunoi2. – Lat. *ingrassiare (< grasus = crassus).
ÎNGRĂȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngrășa; îngrășat1. – V. îngrășa.
ÎNGRĂȘÁ, îngráș, vb. I. 1. Refl. (Despre ființe) A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. Domnule profesor, nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș. C. PETRESCU, C. V. 207. ◊ Fig. Ca punga lui vodă mai mult să se-ngrașe... Lăsat-au flăcăii ciocane și coase, Mînați la măcel să cadă sub pietre. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 12/1. ♦ Tranz. (Cu privire la animale sau păsări domestice) A hrăni bine, a face să devină gras prin nutrire rațională. Mîna care... Îngrașă cirezi și turme. CONACHI, P. 291. Dar tu, bade Ionaș, Tot în pene ai sălaș, Ca un pui cînd îl îngrași. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. ◊ (Refl. pas., în expr.) Nu se mai îngrașă porcul în ajun (sau la ignat) = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. 2. Tranz. (Cu privire la pămînt) A face (mai) roditor, (mai) mănos, prin îngrășăminte chimice sau naturale. (Refl. pas.) Pentru a mări eficacitatea ogorului negru, el se îngrașă cu bălegar de grajd sau cu îngrășăminte verzi. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/4. ◊ Fig. Noi ogoarele noastre le-am dobîndit cu brațul nostru și le-am îngrășat cu sînge. SADOVEANU, O. VII 104.
ÎNGRĂȘÁRE, îngrășări, s. f. Acțiunea de a (se) îngrășa. 1. Nutrire rațională care duce la depunerea grăsimii pe corpul ființelor (ceea ce aduce cu sine rotunjirea formelor și o creștere a greutății). Ne vorbește pe larg despre creșterea și îngrășarea acestui soi de păsări. ODOBESCU, S. III 26. 2. Fertilizarea pămîntului prin îngrășăminte chimice sau naturale.
îngrășá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngráș, 2 sg. îngráși, 3 îngráșă, 1 pl. îngrășắm; conj. prez. 3 să îngráșe; ger. îngrășấnd
îngrășáre s. f., g.-d. art. îngrășắrii
îngrășá vb., ind. prez. 1 sg. îngráș, 2 sg. îngráși, 3 sg. și pl. îngráșă, 1 pl. îngrășăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îngráșe; ger. îngrășând
îngrășáre s. f., g.-d. art. îngrășării
ÎNGRĂȘÁ vb. a (se) împlini, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna.
ÎNGRĂȘÁRE s. împlinire, îngrășat, rotunjire.
A (se) îngrășa ≠ a slăbi
Îngrășare ≠ slăbire
A ÎNGRĂȘÁ îngráș tranz. 1) (ființe, mai ales animale sau păsări domestice) A face să se îngrașe. 2) (solul) A face (mai) fertil (cu ajutorul îngrășămintelor). /<lat. ingrassiare
A SE ÎNGRĂȘÁ mă îngráș intranz. (despre ființe) A deveni mai gras, mai plin; a se rotunji; a se împlini. ◊ Porcul nu se îngrașă în ajun (sau la Ignat) lucrurile serioase nu se fac în pripă. /<lat. ingrassiare
îngrașá v. 1. a se face gras; 2. a face mânos, a fertiliza: gunoiul îngrașă pământul.
îngráș, a -ășá v. tr. (lat. in-crassare, a îngrășa, și crassus, gras; it. ingrassare, pv. engraissar, fr. engraisser, pg. engraxar). Fac gras: mulțămirea te îngrașă maĭ mult de cît mîncarea. Fac mănos, fertilizez: gunoĭu îngrașă pămîntu.
ÎNGRĂȘA vb. a (se) împlini, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna.
ÎNGRĂȘARE s. împlinire, îngrășat, rotunjire.
a îngrășa porcul în ajun expr. (șc., stud.) a încerca să recupereze în ultimul moment materia pentru un examen / o lucrare etc.

îngrășare dex online | sinonim

îngrășare definitie

Intrare: îngrășa
îngrășa verb grupa I conjugarea I
Intrare: îngrășare
îngrășare substantiv feminin