Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru îngrășământ

ÎNGRĂȘĂMẤNT, îngrășăminte, s. n. Gunoi organic, băligar de vite sau produs mineral, folosite pentru a mări fertilitatea solului agricol. – Îngrășa + suf. -ământ (după fr. engraissement).
ÎNGRĂȘĂMẤNT, îngrășăminte, s. n. Gunoi organic, băligar de vite sau produs mineral, folosite pentru a mări fertilitatea solului agricol. – Îngrășa + suf. -ământ (după fr. engraissement).
ÎNGRĂȘĂMÎ́NT, îngrășăminte, s. n. Produs organic sau mineral, conținînd substanțe chimice de care are nevoie pămîntul pentru a deveni mai roditor. Îngrășăminte naturale. Îngrășăminte chimice. ▭ Îngrășămintele minerale constituie un puternic factor de sporire a recoltei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 365, 5/1.
îngrășămấnt s. n., pl. îngrășămínte
îngrășământ s. n., pl. îngrășămínte
ÎNGRĂȘĂMÂNT s.n. Materie folosită pentru a fertiliza solul. [Pl. -minte. / < îngrășa + -mânt, după fr. engraissement, cf. it. ingrassamento].
ÎNGRĂȘĂMẤNT s. n. produs natural sau sintetic, mineral sau organic, propriu a fertiliza solul. (după fr. engraissement)
ÎNGRĂȘĂMÂNT ~ínte n. Produs organic sau mineral folosit pentru fertilizarea solului. /a îngrășa + suf. ~ământ
îngrășământ n. substanță cu care se îngrașă pământul spre a-l fecunda.
îngrășămî́nt n., pl. inte. Materie care îngrașă pămîntu: nitrațiĭ îs un excelent îngrășămînt.
ÎNGRĂȘĂMẤNT (< îngrășa, după fr. engraissement) s. n. Substanță simplă sau compusă, de natură minerală ori organică, folosită pentru sporirea fertilității solului și a producției agricole. Îngrășămintele se împart în: chimice (cu azot, cu fosfor, cu potasiu), organice naturale (gunoi de grajd, turbă etc.), bacteriene (nitragin, azotobacterin etc.) și verzi (culturi de lupin, mazăre etc. încorporate sub brazdă).

îngrășământ dex online | sinonim

îngrășământ definitie

Intrare: îngrășământ
îngrășământ substantiv neutru