Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru ├«nghiontire

├ÄNGHIOLD├Ź vb. IV v. ├«nghionti.
├ÄNGHIOLD├ŹRE s. f. v. ├«nghiontire.
├ÄNGHIONT├Ź, ├«nghiontesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-╚Öi) da ghion╚Ťi; a (se) ghionti. [Var.: ├«nghiold├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + ghionti.
├ÄNGHIONT├ŹRE, ├«nghiontiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nghionti ╚Öi rezultatul ei; ├«nghionteal─â. [Var.: ├«nghiold├şre s. f.] ÔÇô V. ├«nghionti.
├ÄNGHIOLD├Ź vb. IV v. ├«nghionti.
├ÄNGHIOLD├ŹRE s. f. v. ├«nghiontire.
├ÄNGHIONT├Ź, ├«nghiontesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-╚Öi) da ghion╚Ťi; a (se) ghionti. [Var.: ├«nghiold├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + ghionti.
├ÄNGHIONT├ŹRE, ├«nghiontiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nghionti ╚Öi rezultatul ei; ├«nghionteal─â. [Var.: ├«nghiold├şre s. f.] ÔÇô V. ├«nghionti.
├ÄNGHIOLD├Ź, ├«nghioldesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A ├«nghionti. M─â ├«nghioldea cu b├«ta mea. GALACTION, O. I 289. De multe ori trebuia s─â vin─â Bodea b─âtr├«nul, s─â-l ├«nghioldeasc─â cu b├«ta. AG├ÄRBICEANU, S. P. 14. ├Äncep├«nd a-l ├«nghioldi, ├«i zise: -... Ce cau╚Ťi tu aci? ISPIRESCU, L. 275. ÔŚŐ Refl. reciproc. ├Ä╚Öi pierdeau vremea pe-afar─â sau se ├«nghioldeau printre ma╚Öini. PAS, Z. I 259. ÔÖŽ Fig. A ├«ndemna.
├ÄNGHIONT├Ź, ├«nghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghion╚Ťi, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. ├Äl ├«nghionti pe omul de l├«ng─â el. DUMITRIU, N. 93. ÔŚŐ Refl. reciproc. Str─âpunser─â gloata ├«nghiontindu-se ╚Öi d├«nd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.
├ÄNGHIONT├ŹRE, ├«nghiontiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nghionti ╚Öi rezultatul ei.
├«nghiold├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nghiold├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nghiolde├í; conj. prez. 3 s─â ├«nghiolde├ísc─â
├«nghiont├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nghiont├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nghionte├í; conj. prez. 3 s─â ├«nghionte├ísc─â
├«nghiont├şre s. f., g.-d. art. ├«nghiont├şrii; pl. ├«nghiont├şri
├«nghiold├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nghiold├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nghiolde├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nghiolde├ísc─â
├«nghiont├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nghiont├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nghionte├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nghionte├ísc─â
├«nghiont├şre s. f., g.-d. art. ├«nghiont├şrii; pl. ├«nghiont├şri
├ÄNGHIOLD├Ź vb. v. ghionti, izbi, ├«mboldi, ├«mbr├ónci, ├«mpinge, ├«nghionti.
├ÄNGHIONT├Ź vb. v. ├«mbr├ónci.
├ÄNGHIONT├ŹRE s. v. ├«mbr├óncire.
A ├ÄNGHIONT├Ź ~├ęsc tranz. A atinge, d├ónd ghiont; a lovi u╚Öor (pentru a semnaliza ceva); a ├«mboldi. /├«n + a ghionti
A SE ├ÄNGHIONT├Ź m─â ~├ęsc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /├«n + a ghionti
├«nghiold├Č v. a ghiontui: ├«ncep├ónd a-l ├«nghioldi Isp. [V. ghiold].
gh─şont├ęsc v. tr. (d. gh─şont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furi╚Ö cu pumnu. ÔÇô ╚śi gh─şontuiesc. ╚śi gh─şoldesc = ├«ngh─şoldesc.
├«ngh─şold├ęsc v. tr. (d. gh─şontesc ╚Öi ├«mboldesc). Gh─şontesc, ├«mping (ca s─â-m─ş fac loc). Str├«ng, apes: cizma, carabina (din spate) m─â ├«ngh─şolde╚Öte. Fig. ├Ämboldesc, ├«ndemn, stimulez. ÔÇô ╚śi gh─şoldesc, ├«ngoldesc, glodesc, ├«nglodesc ╚Öi ├«nglotesc.
înghioldi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.
ÎNGHIONTI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) împinge, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.
ÎNGHIONTIRE s. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, (reg.) înghioldeală, înghioldire.

înghiontire dex online | sinonim

înghiontire definitie

Intrare: înghionti
înghioldi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
înghionti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înghiontire
înghiontire substantiv feminin