19 definiții pentru înghionti
ÎNGHIOLDÍ vb. IV
v. înghionti. ÎNGHIONTÍ, înghiontesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [
Var.:
înghioldí vb. IV] –
În +
ghionti. ÎNGHIOLDÍ vb. IV
v. înghionti. ÎNGHIONTÍ, înghiontesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [
Var.:
înghioldí vb. IV] –
În +
ghionti. ÎNGHIOLDÍ, înghioldesc,
vb. IV.
Tranz. (Regional) A înghionti. Mă înghioldea cu bîta mea. GALACTION, O. I 289. De multe ori trebuia să vină Bodea bătrînul, să-l înghioldească cu bîta. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Începînd a-l înghioldi, îi zise: -... Ce cauți tu aci? ISPIRESCU, L. 275. ◊
Refl. reciproc. Își pierdeau vremea pe-afară sau se înghioldeau printre mașini. PAS, Z. I 259. ♦
Fig. A îndemna.
ÎNGHIONTÍ, înghiontesc,
vb. IV.
Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊
Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.
înghioldí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înghioldésc,
imperf. 3
sg. înghioldeá;
conj. prez. 3 să înghioldeáscă
înghiontí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înghiontésc,
imperf. 3
sg. înghionteá;
conj. prez. 3 să înghionteáscă
înghioldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldésc, imperf. 3 sg. înghioldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghioldeáscă înghiontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghionteáscă ÎNGHIOLDÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti. ÎNGHIONTÍ vb. v. îmbrânci. A ÎNGHIONTÍ ~ésc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti A SE ÎNGHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti înghioldì v. a ghiontui: începând a-l înghioldi Isp. [V. ghiold].
ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și
ghĭontuiesc. Și
ghĭoldesc = înghĭoldesc. înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și
ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și
înglotesc. înghioldi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI. ÎNGHIONTI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) împinge, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi. înghionti dex online | sinonim
înghionti definitie
Intrare: înghionti
înghioldi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
înghionti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a