Dicționare ale limbii române

19 definiții pentru înghionti

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.
ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.
ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.
ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.
ÎNGHIOLDÍ, înghioldesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghionti. Mă înghioldea cu bîta mea. GALACTION, O. I 289. De multe ori trebuia să vină Bodea bătrînul, să-l înghioldească cu bîta. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Începînd a-l înghioldi, îi zise: -... Ce cauți tu aci? ISPIRESCU, L. 275. ◊ Refl. reciproc. Își pierdeau vremea pe-afară sau se înghioldeau printre mașini. PAS, Z. I 259. ♦ Fig. A îndemna.
ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊ Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.
înghioldí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldésc, imperf. 3 sg. înghioldeá; conj. prez. 3 să înghioldeáscă
înghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 să înghionteáscă
înghioldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldésc, imperf. 3 sg. înghioldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghioldeáscă
înghiontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghionteáscă
ÎNGHIOLDÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
ÎNGHIONTÍ vb. v. îmbrânci.
A ÎNGHIONTÍ ~ésc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti
A SE ÎNGHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti
înghioldì v. a ghiontui: începând a-l înghioldi Isp. [V. ghiold].
ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.
înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.
înghioldi vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.
ÎNGHIONTI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) împinge, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.

înghionti dex online | sinonim

înghionti definitie

Intrare: înghionti
înghioldi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
înghionti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a