Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru ├«nghesuit

├ÄNGHESU├Ź, ├«ngh├ęsui, vb. IV. 1. Refl. (Despre fiin╚Ťe) A se ├«mbulzi, a se ├«ngr─âm─âdi (├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A b─âga, a v├ór├« pe cineva sau ceva ├«ntr-un loc str├ómt. ÔÖŽ A ├«nconjura pe cineva din toate p─âr╚Ťile, limit├óndu-i spa╚Ťiul de mi╚Öcare. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nghesuiesc] ÔÇô ├Än + ghes + suf. -ui.
├ÄNGHESU├ŹT1 s. n. ├Änghesuire. ÔÇô V. ├«nghesui.
├ÄNGHESU├ŹT2, -─é, ├«nghesui╚Ťi, -te, adj. 1. Str├óns, ├«ngr─âm─âdit (├«n num─âr mare ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns); ghemuit2. ÔŚŐ Expr. (Adverbial, rar) A r├óde ├«nghesuit = a r├óde ├«nfundat. 2. ├Än care este mare ├«nghesuial─â; aglomerat. ÔÇô V. ├«nghesui.
├ÄNGHESU├Ź, ├«ngh├ęsui, vb. IV. 1. Refl. (Despre fiin╚Ťe) A se ├«mbulzi, a se ├«ngr─âm─âdi (├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A b─âga, a v├ór├« pe cineva sau ceva ├«ntr-un loc str├ómt. ÔÖŽ A ├«nconjura pe cineva din toate p─âr╚Ťile, limit├óndu-i spa╚Ťiul de mi╚Öcare. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nghesuiesc] ÔÇô ├Än + ghes + suf. -ui.
├ÄNGHESU├ŹT1 s. n. (Rar) ├Änghesuire. ÔÇô V. ├«nghesui.
├ÄNGHESU├ŹT2, -─é, ├«nghesui╚Ťi, -te, adj. 1. Str├óns, ├«ngr─âm─âdit (├«n num─âr mare ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns); ghemuit2. ÔŚŐ Expr. (Adverbial, rar) A r├óde ├«nghesuit = a r├óde ├«nfundat. 2. ├Än care este mare ├«nghesuial─â; aglomerat. ÔÇô V. ├«nghesui.
├ÄNGHESU├Ź, ├«ngh├ęsui, vb. IV. 1. Tranz. A ├«ngr─âm─âdi, a str├«nge ├«ntr-un loc (mic). B├«rzof... scoate pe Br├«ncoveanu din casele de sus, ├«nghesuindu-l cu toat─â familia ├«n c├«teva beciuri. GHICA, la TDRG. ÔŚŐ Fig. Se bucura c─â s─ârb─âtore╚Öte anul nou... ├«n casa mic─â pe care case mari au ├«nghesuit-o cu vremea. PAS, Z. I 77. ÔÖŽ A ├«nconjura (pe cineva) din toate p─âr╚Ťile, silindu-l s─â se restr├«ng─â ├«n loc pu╚Ťin. C├«inii ├«l ├«nghesuir─â l├«ng─â leuc─â. GALACTION, O. I 282. Pe unde trecea, lumea din toate p─âr╚Ťile ├«l ├«nghesuia. CREANG─é, P. 228. ÔŚŐ Fig. Se apropiase de b─âie╚Ťandru, ├«l ├«nghesuia cu ├«ntreb─ârile. DUMITRIU, B. F. 101. 2. Refl. A se ├«ngr─âm─âdi, a se ├«mbulzi, a se aglomera. Veseli, g─âl─âgio╚Öi, ofi╚Ťerii tineri se ├«nghesuiau prin cabinele str├«mte. BART, E. 141. Norodul se ├«nghesuia S─â vad─â ce s-a ├«nt├«mplat. VLAHU╚Ü─é, O. A. 117. Pintre lumea ce se ├«nghesuia cu treab─â, f─âr─â treab─â, iaca se z─âre╚Öte o h├«rtie f├«lf├«ind. CREANG─é, A. 157. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ├«nghesuiesc (PAS, L. I 290, GHEREA, ST. CR. I 115).
├ÄNGHESU├ŹT1 s. n. (Rar) ├Änghesuire. ÔŚŐ Expr. Pe ├«nghesuite = ├«n ├«mbulzeal─â, str├«ns, corp la corp. Strada era ├«ngust─â, astfel c─â b─ât─âlia s-a ├«ncins pe ├«nghesuite. PAS, Z. IV 265. ÔÇô Form─â gramatical─â: (├«n expr.) ├«nghesuite.
├ÄNGHESU├ŹT2, -─é, -├«nghesui╚Ťi, -te, adj. 1. ├Ängr─âm─âdit, ├«mbulzit, str├«ns. Erau dar cinci in╚Öi ├«nghesui╚Ťi ├«ntr-o od─âi╚Ť─â. C─éLINESCU, E. 108. ├Än interiorul unui vagon ├«nchis al tramvaiului vechi stau ├«nghesuite, pe banchete ╚Öi-n picioare, treizeci ╚Öi patru de persoane. CARAGIALE, O. II 168. ÔŚŐ Fig. Sunetele n─âv─âleau afar─â ├«nghesuite, repezi ╚Öi jalnice. DELAVRANCEA, S. 69. ÔŚŐ (Adverbial, neobi╚Önuit, ├«n expr.) A r├«de ├«nghesuit = a r├«de ├«nfundat. ├Ämi pare c─â te v─âd... r├«z├«nd ├«nghesuit ├«n barba-╚Ťi c─ârunt─â. ODOBESCU, S. I 436. 2. ├Än care e mare ├«nghesuial─â; aglomerat. Frumos bal, nu-i a╚Öa? ÔÇô Prea frumos, numai cam ├«nghesuit. ALECSANDRI, T. 773.
├«nghesu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«ngh├ęsui, 3 ├«ngh├ęsuie, imperf. 3 sg. ├«nghesui├í; conj. prez. 3 s─â ├«ngh├ęsuie
!├«nghesu├şt s. n.
├«nghesu├şte (pe ~) loc. adv.
├«nghesu├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«ngh├ęsui, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ngh├ęsuie, imperf. 3 sg. ├«nghesui├í
├«nghesu├şt s. n. (pl. ├«nghesu├şte ├«n loc. pe ~)
├ÄNGHESU├Ź vb. 1. v. ├«mbulzi. 2. v. ├«ngr─âm─âdi. 3. a burdu╚Öi, a ghemui, a ├«ndesa, a ├«ngr─âm─âdi, a ticsi, (rar) a tescui, (├«nv. ╚Öi pop.) a str├ómtora, (reg.) a buc╚Öi, (prin Transilv. ╚Öi Mold.) a b├ócsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. ╚Öi Transilv.) a des─âgi, (Mold.) a g─âvozdi, (fig.) a c─âptu╚Öi. (A ~ toate ├«ntr-un sac.)
├ÄNGHESU├ŹT adj. 1. v. ├«ngr─âm─âdit. 2. burdu╚Öit, ├«ndesat, ├«ngr─âm─âdit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) buc╚Öit. (Un geamantan ~ cu...)
├ÄNGHESU├Ź, ├«ngh├ęsui, vb. IV. ~ (din ghes; Dr─âganu ├«l deriv─â din magh. gyesz├╝l = a ├«mpinge)
A ├ÄNGHESU├Ź ├«ngh├ęsui tranz. 1) (fiin╚Ťe) A face s─â se ├«nghesuie. 2) (obiecte) A v├ór├« cu for╚Ťa ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns (ca s─â ├«ncap─â mai mult); a ├«ndesa. /├«n + ghes + suf. ~ui
A SE ├ÄNGHESU├Ź m─â ├«ngh├ęsui intranz. (despre fiin╚Ťe) A se aduna ├«n num─âr mare ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns, ├«mping├óndu-se ├«n dezordine; a se buluci; a se ├«mbulzi. /├«n + ghes + suf. ~ui
├«nghesu├Č v. 1. a ├«ndesa, a ├«mpinge: se ├«nghesuiesc unii pe al╚Ťii; 2. a veni ├«n num─âr mare sau des. [V. ghies].
├«ngh├ęsu─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. tr. (d. ├«ngemu─şes ╚Öi ├«ndes. V. ghes). ├Ändes, ├«mping, ├«nghemu─şesc. V. refl. M─â ├«ndes, m─â ├«mbulzesc, m─â gr─âm─âdesc: calicii─ş se ├«nghesu─şesc la poman─â.
├ÄNGHESUI vb. 1. a se gr─âm─âdi, a se ├«mbulzi, a se ├«ndesa, a se ├«ngr─âm─âdi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se t├«r╚Öi, (prin Ban. ╚Öi Olt.) a se n─âlogi, (rar fig.) a se mu╚Öuroi. (S-au ~ cu to╚Ťii ├«n jurul lui.) 2. a se b─âga, a se ├«mbulzi, a se ├«ndesa, a se ├«ngr─âm─âdi, a se v├«r├«. (Nu v─â mai ~ a╚Öa ├«n mine!) 3. a burdu╚Öi, a ghemui, a ├«ndesa, a ├«ngr─âm─âdi, a ticsi, (rar) a tescui, (├«nv. ╚Öi pop.) a str├«mtora, (reg.) a buc╚Öi, (prin Transilv. ╚Öi Mold.) a b├«csi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. ╚Öi Transilv.) a des─âgi, (Mold.) a g─âvozdi, (fig.) a c─âptu╚Öi. (A ~ toate ├«ntr-un sac.)
ÎNGHESUIT adj. 1. ghemuit, îndesat, îngrămădit. (Stăteam ~ ca vai de lume.) 2. burdușit, îndesat, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~.)
a se înghesui ca sardelele expr. a călători într-un mijloc de transport supraaglomerat.

înghesuit dex online | sinonim

înghesuit definitie

Intrare: înghesui
înghesui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
înghesui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înghesuit (adj.)
înghesuit 1 adj. adjectiv
Intrare: înghesuit (s.n.)
înghesuit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular