ÎNGHESUIÁLĂ, înghesuieli, s. f. Îngrămădire de ființe sau de lucruri într-un loc; îmbulzeală, aglomerație. [Pr.: -su-ia-] – Înghesui + suf. -eală.

ÎNGHESUIÁLĂ, înghesuieli, s. f. Îngrămădire de ființe sau de lucruri într-un loc; îmbulzeală, aglomerație. [Pr.: -su-ia-] – Înghesui + suf. -eală.

ÎNGHESUIÁLĂ, înghesuieli, s. f. l. Îngrămădire de oameni sau de lucruri; îmbulzeală, aglomerare. Între cele două clădiri înghesuiala era mai mare. REBREANU, R. II 200. Cum scapă de înghesuiala de la intrare, Moș Gheorghe stă locului să-și facă socotelile. SP. POPESCU, M. G. 92. 2. (Familiar) Necaz, belea, bucluc. Și adică ce... – începu zgîrcitul supărat – să cheltuiesc eu zece sfanți, ca să scap un drac de la înghesuială? VISSARION, B. 83.

înghesuiálă s. f., g.-d. art. înghesuiélii; pl. înghesuiéli

înghesuiálă s. f., g.-d. art. înghesuiélii; pl. înghesuiéli

ÎNGHESUIÁLĂ s. v. aglomerație.

ÎNGHESUIÁLĂ ~iéli f. Situație creată prin înghesuire. [Sil. -su-ia-] /a înghesui + suf. ~eală

înghesueală f. mare grămădire de oameni.

înghesuĭálă f., pl. ĭelĭ. Înghemuĭală, îmbulzeală, aglomerațiune.

ÎNGHESUIALĂ s. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban., prin Olt. și Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris în magazin.)

a cădea la înghesuială expr. (intl.) a fi reținut de poliție cu ocazia unei razii.

a prinde (pe cineva) la înghesuială expr. a încolți (pe cineva); a aborda (pe cineva) fără a-i da posibilitatea să se eschiveze.

înghesuială, înghesuieli s. f. (intl.) 1. necaz; bucluc; situație dificilă. 2. razie.

înghesuială, înghesuieli s. f. (intl.) 1. necaz; bucluc; situație dificilă. 2. razie.