Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«nghemuire

GHEMU├Ź, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se str├ónge ca un ghem1 (1), a se ├«nghemui. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) str├ónge ├«n num─âr mare pe un spa╚Ťiu redus; a (se) ├«nghesui. ÔÇô Ghem1 + suf. -ui.
├ÄNGHEMU├Ź, ├«nghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. ÔÇô ├Än + ghemui.
GHEMU├Ź, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se str├ónge ca un ghem1 (1), a se ├«nghemui. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) str├ónge ├«n num─âr mare pe un spa╚Ťiu redus; a (se) ├«nghesui. ÔÇô Ghem1 + suf. -ui.
├ÄNGHEMU├Ź, ├«nghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. ÔÇô ├Än + ghemui.
GHEMU├Ź, ghemuiesc, vb. IV. Refl. A se aduna, a se face ca un ghem, a se str├«nge. Se ghemui ├«n fundul patului nemi╚Öcat─â, sprijinit─â cu spatele de perete. V. ROM. decembrie 1951, 159. De-abia sufl├«nd, [iepura╚Öul] se ghemui cu ochii ├«nchi╚Öi... s─â nu-╚Öi mai vaz─â umbra. G├ÄRLEANU, L. 19. C├«nele, cu coama zb├«rlit─â ╚Öi cu spume la gur─â, se ghemuia ├«n cioban. RUSSO, O. 114. ÔŚŐ (Metaforic) Nourii se ghemuir─â pe mijlocul bol╚Ťii, bolov─ânindu-se, ├«nnegur├«ndu-se ca piatra de bazalt. MIHALE, O. 276. ÔÇô Variant─â: ├«nghemu├ş (CAMIL PETRESCU, U. N. 315, CREANG─é, P. 23) vb. IV.
├ÄNGHEMU├Ź vb. IV v. ghemui.
ghemu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ghemui├ęsc, imperf. 3 sg. ghemui├í; conj. prez. 3 s─â ghemui├ísc─â
!├«nghemu├ş (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«nghemui├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«nghemui├í; conj. prez. 3 s─â se ├«nghemui├ísc─â
ghemu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ghemui├ęsc, imperf. 3 sg. ghemui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ghemui├ísc─â
├«nghemu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nghemui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nghemui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nghemui├ísc─â
GHEMU├Ź vb. 1. v. chirci. 2. v. ├«ngr─âm─âdi. 3. a (se) ├«nc├órliga, a (se) ├«ncol─âci, a (se) ├«ncovriga, a (se) ├«nf─â╚Öura, a (se) ├«nv─âl─âtuci, a (se) r─âsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) ├«ncol─ât─âci, (├«nv.) a (se) ├«nv─âlui. (Se ~ ├«n jurul...)
A se ghemui Ôëá a se ├«ndrepta
A GHEMU├Ź ~i├ęsc tranz. A face s─â se ghemuiasc─â. /ghem + suf. ~ui
A SE GHEMU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. 1) A se a╚Öeza ├«ncovoindu-╚Öi spatele ╚Öi str├óng├ónd picioarele la piept; a se str├ónge ├«n form─â de ghem; a se chirci. 2) A se aduna ├«n num─âr mare ├«ntr-un spa╚Ťiu restr├óns, ├«mping├óndu-se ├«n dezordine; a se ├«nghesui; a se ├«ngr─âm─âdi; a se ├«mbulzi. /ghem + suf. ~ui
ghemu├Č v. 1. a (se) face ghem; sub cal se ghemue╚Öte AL; 2. a str├ónge tare m├óinile, picioarele, capul, ├«nc├ót s─â par─â un ghem.
├«nghemu├Č v. a se ghemui: se ├«nghemuie╚Öte acolo cum poate CR.
ghemu─ş├ęsc v. tr. (d. ghem). Fac ca ghemu, gr─âm─âdesc, ├«ndes: nu ghemui ha─şnele ├«n cuf─âr, c─â se mototolesc; vizitiu ghemuise o mul╚Ťime de Jidan─ş ├«n diligen╚Ť─â. V. refl. M─â tupileu, m─â str├«ng ca ghemu: ho╚Ťu se ghemuise supt mas─â. M─â aglomerez, m─â ├«ndes, m─â ├«nghesu─şesc: calici─ş se ghemu─şa┼ş la poman─â. ÔÇô ╚śi ├«nghemu─şesc. ╚śi ghebu─şesc: ora╚Öu e c├«t un pumn, ghebuit ├«n t├«mpla muntelu─ş (ChN. I, 249).
├«nghemu─ş├ęsc, V. ghemu─şesc.
GHEMUI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a burduși, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. șl pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 3. a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)

înghemuire dex online | sinonim

înghemuire definitie

Intrare: înghemui
înghemui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: ghemui
ghemui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
înghemui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: înghemuire
înghemuire infinitiv lung