Dicționare ale limbii române

2 intrări

39 definiții pentru înghețat

ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se preface în gheață. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoșa din cauza înghețului. 2. Intranz. și tranz. fact. A degera, a amorți sau a face să degere, să amorțească de frig. 3. Intranz. Fig. A încremeni, a înlemni, a înmărmuri (de frică, de emoție). – Lat. inglaciare.
ÎNGHEȚÁT, -Ă, înghețați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre lichide) Transformat în gheață; acoperit cu o pojghiță de gheață; (despre sol) întărit, învârtoșat din cauza înghețării. ♦ (Despre legume, fructe, carne etc.) Congelat. ♦ Înțepenit, amorțit de ger; degerat. 2. S. f. Cremă de fructe, de ouă, de cacao etc., răcită până la solidificare. 3. Adj. Fig. Înmărmurit, împietrit (de emoție). ♦ (Despre ochi) Cu privirea fixă, lipsită de expresie. – V. îngheța.
ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se preface în gheață. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoșa din cauza înghețului. 2. Intranz. și tranz. fact. A degera, a amorți sau a face să degere, să amorțească de frig. 3. Intranz. Fig. A încremeni, a înlemni, a înmărmuri (de frică, de emoție). – Lat. inglaciare.
ÎNGHEȚÁT, -Ă, înghețați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre lichide) Transformat în gheață; acoperit cu o pojghiță de gheață; (despre sol) întărit, învârtoșat din cauza înghețării. ♦ (Despre legume, fructe, carne etc.) Congelat. ♦ Înțepenit, amorțit de ger; degerat. 2. S. f. Cremă de fructe, de ouă, de cacao etc., răcită până la solidificare. 3. Adj. Fig. Înmărmurit, împietrit (de emoție). ♦ (Despre ochi) Cu privirea fixă, lipsită de expresie. – V. îngheța.
ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide, în special despre apă) A se preface în gheață; a prinde o pojghiță de gheață sub influența temperaturii scăzute; p. ext. (despre unele corpuri care conțin apă) a se întări, a se învîrtoșa din cauza înghețului. Pămîntul a înghețat. ▭ Bălțile înghețaseră, iar cînd călca pe zgrunțurii tari ca fierul, îl săgeta pînă-n creieri. CAMILAR, TEM. 29. S-a lăsat iarna cu zăpezi și geruri... Au înghețat toate apele. STANCU, U.R.S.S. 137. ◊ (Hiperbolic) Tu ești Gerilă?... Tu trebuie să fii: pentru că și focul îngheață lîngă tine. CREANGĂ, P. 240. ◊ Fig. A-nghețat tăcerea sus ca un ocean. D. BOTEZ, P. O. 68. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sîngele în vine) = a înlemni, a încremeni (sau, tranz., a face pe cineva să înlemnească). Aceste cuvinte ne îngheață inima. GHEREA, ST. CR. II 93. Minte de îngheață apa (sau apele) v. minți. 2. (Despre ființe, plante și diverse părți ale organismului lor) A degera, a amorți de frig; a muri din cauza gerului. I-au înghețat mîinile și picioarele. ▭ De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva cald pe mine, că, zău, am înghețat. ALECSANDRI, T. I 317. (Hiperbolic) Ne-a înghețat limba în gură și măduva în ciolane de frig. CREANGĂ, O. A. 254. ◊ Tranz. Ar fi vroit să doarmă, să viseze – dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjenea ochii. EMINESCU, N. 42. (Poetic) Vîntul trecuse la nord. Suflarea lui înghețase văzduhul. BART, E. 389. 3. Fig. A încremeni. Voi să spuie ceva, dar cuvintele înghețară pe buze; pleoapele căzură grele și rămase țeapăn. DUNĂREANU, CH. 39. Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127. ◊ Tranz. Moșneagul ar mai fi spus ceva dacă privirea aprigă a lui Șoimaru nu i-ar fi înghețat vorba pe buze. SADOVEANU, O. VII 168. Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171. 4. Fig. (Adesea urmat de determinări introduse plin prep. «de») A fi cuprins de o emoție puternică, a rămîne fără suflare; a înmărmuri, a înțepeni. Atunci, să știi tu bine, Vom mai vorbi cu tine, Cînd mi-or găsi inelul... Iar mirele-a-nghețat. COȘBUC, P. I 278. Se făcu iarăși lup... rînjind către curtenii împăratului. Aceștia... deodată înghețară de frică. ISPIRESCU, L. 79. Femeia lui Ipate, cînd a mai văzut și asta, numai i s-a încleștat gura și a înghețat de frică. CREANGĂ, P. 178.
ÎNGHEȚÁT, -Ă, înghețați, -te, adj. 1. (Despre lichide, mai ales despre apă) Transformat în gheață; acoperit cu o pojghiță de gheață; (despre unele corpuri solide) întărit, învîrtoșat (pentru că a înghețat apa pe care o conțin). Trecură cu chervanele Tisa înghețată și se îndreptau acum spre Huedin. V. ROM. noiembrie 1953, 9. Pe dealuri înghețate subt zăpadă, Am stat s-ascult De este vreo suflare pe pămînt. D. BOTEZ, P. O. 64. E un ger amar, cumplit! Stelele par înghețate, cerul pare oțelit. ALECSANDRI, P. A. 115. ◊ Fig. Îngropate, Zac, coperite de uitare, Atîtea visuri înghețate, De vreme și de nepăsare. VLAHUȚĂ, P. 29. ◊ Expr. A îngheța bocnă v. bocnă. 2. (Despre oameni sau animale) Înțepenit de frig, degerat. O găsi rece, înghețată, o socoti moartă. NEGRUZZI, S. I 26. 3. Fig. Înmărmurit, înlemnit, împietrit (din cauza unei emoții puternice). Înghețat de spaimă. ▭ Zîmbetul ușor sarcastic îi rămînea înghețat în colțul din stînga gurii. SADOVEANU, A. L. 24. ♦ (Despre ochi) Cu privirea fixă, încremenită. Istrate Zvorîșteanu l-a privit o clipă cu ochii lui înghețați. GALAN, Z. R. 156. Sar eunucii, vin, îl prind – Se-ntoarce-arabul răsărind Cu ochii înghețați. COȘBUC, P. I 114.
ÎNGHEȚÁTĂ, înghețate, s. f. Preparat răcoritor făcut dintr-o compoziție cu bază de fructe, lapte, zahăr etc., răcită, într-un aparat special, pînă la solidificare; porție din acest preparat. Înghețată de vanilie. Înghețată de zmeură. ▭ Ie ( = ia) o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești? De alămîie? ALECSANDRI, T. I 159.
înghețá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngheáță; conj. prez. 3 să înghéțe
înghețátă s. f., g.-d. art. înghețátei; pl. înghețáte
înghețá vb., ind. prez. 1 sg. înghéț, 3 sg. și pl. îngheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înghéțe
înghețátă s. f., pl. înghețáte
ÎNGHEȚÁ vb. 1. a se solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei, (reg.) a se prinde, (înv.) a se strânge. (Râul, apa a ~.) 2. a congela. (~ un aliment.) 3. a degera. (A ~ în mijlocul câmpului.)
ÎNGHEȚÁ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza.
ÎNGHEȚÁT adj. 1. solidificat, (înv. și reg.) sleit. (Apă ~.) 2. v. congelat. 3. v. degerat.
ÎNGHEȚÁT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit.
A îngheța ≠ a (se) dezgheța, a (se) topi
Înghețat ≠ dezghețat
A ÎNGHEȚÁ înghéț 1. intranz. 1) (despre unele lichide, în special despre apă) A se preface în gheață (la o temperatură mai joasă de zero grade); a deveni gheață. 2) (despre corpuri care conțin apă) A se întări din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorți de frig; a degera. 4) (despre oameni și despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scăzute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a împietri; a înlemni; a înmărmuri; a încremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sângele în vine) a încremeni (de spaimă). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorbă. 2. tranz. 1) A supune înghețului; a preface în gheață. 2) A face să amorțească de frig. 3) fig. A face să rămână nemișcat; a încremeni. /<lat. inglaciare
ÎNGHEȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNGHEȚA. 2) (despre ochi, privire) Care este fix, neexpresiv. /v. a îngheța
ÎNGHEȚÁTĂ ~e f. 1) Produs de cofetărie preparat prin congelarea unor creme (din lapte, frișcă, ouă). 2) Porție din acest produs. /v. a îngheța
înghețà v. 1. a prinde ghiață; 2. a se face ghiată. [Lat. GLACIARE],
înghețat a. 1. acoperit de ghiață; 2. glacial.
înghețată f. cremă din lapte, ouă și zahăr, sau sucul fructelor îndulcit cu zahăr și înghețat cu ajutorul unui aparat frigorific.
2) îngheț, a v. intr. (d. gheață saŭ d. lat. in-glaciare; it. ghiacciare, fr. glacer. – Îngheață; să înghețe). Mă prefac în gheață: apa a înghețat. Prind gheață: rîu a înghețat. Fig. Îngheț de frică, mĭ-e foarte frică, înlemnesc, înmărmuresc.
înghețát, -ă adj. Întărit de ger: apă înghețată, pămînt înghețat. Foarte rece: a avea mînele înghețate. Fig. Lipsit de foc, de pasiune, de vĭață: inimă înghețată. Adv. Fără foc, fără inimă: a vorbi înghețat. V. dezghețat.
înghețátă f., pl. e. Sirop de fructe saŭ lapte cu zahăr și cu oŭă aromatizat cu vanilie, cafea, cĭocolată, fisticĭ ș. a. pus să înghețe într’un cilindru de metal pus și el și învîrtit într’un cĭubăr cu gheață amestecată cu sare: înghețată de caise, vanilie, fisticĭ, ș. a. V. șerbet.
ÎNGHEȚA vb. 1. a se solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei, (reg.) a se prinde, (înv.) a se strînge. (Rîul, noroiul a ~.) 2. a congela. (~ un aliment.) 3. a degera. (A ~ în mijlocul cîmpului.)
îngheța vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNȚEPENI. PARALIZA.
ÎNGHEȚAT adj. 1. solidificat, (înv. și reg.) sleit. (Apă ~.) 2. congelat. (Aliment ~.) 3. degerat, (prin Munt.) mereu. (Om ~.)
înghețat adj. v. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNȚEPENIT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. ȚEAPĂN. ȚINTUIT.
ÎNGHEȚÁ vb. I. În gastronomie, a răci puternic un aliment pentru a-l solidifica, respectiv a căpăta aspect de gheață sau de înghețată; în expr. curentă: a pune un aliment pentru un anumit timp la congelator pentru a îngheța, cf. fr. glacer, engl. to ice.
ÎNGHEȚAT, Oceanul ~ v. Arctic, Oceanul ~.
OCEANUL ÎNGHEȚAT v. Arctic, Oceanul ~.
a face (pe cineva) o înghețată expr. a invita (pe cineva) la o înghețată.
a minți de îngheață apele / de stinge expr. a spune minciuni foarte mari, a exagera.
a râde ca muta la înghețată expr. (d. femei) a practica felația.
a-i îngheța (cuiva) rahatul expr. a se înspăimânta, a se îngrozi.
îngheța, îngheț v. t. (pub.) a bloca salarii / diverse activități etc.[1]
înghețată, înghețate s. f. 1. (intl.) informator, denunțător, trădător. 2. (tox.) amfetamină.

înghețat dex online | sinonim

înghețat definitie

Intrare: îngheța
îngheța verb grupa I conjugarea I
Intrare: înghețat
înghețat adjectiv