Dicționare ale limbii române

2 intrări

29 definiții pentru îngheț

ÎNGHÉȚ, înghețuri, s. n. Trecere a apei în stare de gheață; înghețare; p. ext. ger mare. ♦ Fig. Fior de frig, răceală. – Din îngheța (derivat regresiv).
ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se preface în gheață. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoșa din cauza înghețului. 2. Intranz. și tranz. fact. A degera, a amorți sau a face să degere, să amorțească de frig. 3. Intranz. Fig. A încremeni, a înlemni, a înmărmuri (de frică, de emoție). – Lat. inglaciare.
ÎNGHÉȚ, înghețuri, s. n. Trecere a apei în stare de gheață; înghețare; p. ext. ger mare. ♦ Fig. Fior de frig, răceală. – Din îngheța (derivat regresiv).
ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se preface în gheață. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoșa din cauza înghețului. 2. Intranz. și tranz. fact. A degera, a amorți sau a face să degere, să amorțească de frig. 3. Intranz. Fig. A încremeni, a înlemni, a înmărmuri (de frică, de emoție). – Lat. inglaciare.
ÎNGHÉȚ, înghețuri, s. n. 1. Stare a atmosferei în care temperatura coboară sub zero grade, provocînd înghețarea apei din natură, a pămîntului etc. Cînd se lasă înghețul, casele în construcție sînt bătute în scînduri pînă în primăvară. PAS, Z. I 27. Înghețul pe sub streșini dă sloi, pe cîmp dă vînt. COȘBUC, P. II 185. Începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata... apoi dete un îngheț. ISPIRESCU, L. 28. Stihii a lumii patru, supuse lui Arald, Străbateți voi pămîntul... Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie. EMINESCU, O. I 94. 2. Fig. Răceală, fior de frig. Cînd a bănuit că se apropie de ziuă, l-a trecut înghețul prin vine. POPA, V. 75. Dar azi vălul cade, crudo!... Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț. EMINESCU, O. I 30. Înghețul morții inima-mi slei. NEGRUZZI, S. II 31.
ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide, în special despre apă) A se preface în gheață; a prinde o pojghiță de gheață sub influența temperaturii scăzute; p. ext. (despre unele corpuri care conțin apă) a se întări, a se învîrtoșa din cauza înghețului. Pămîntul a înghețat. ▭ Bălțile înghețaseră, iar cînd călca pe zgrunțurii tari ca fierul, îl săgeta pînă-n creieri. CAMILAR, TEM. 29. S-a lăsat iarna cu zăpezi și geruri... Au înghețat toate apele. STANCU, U.R.S.S. 137. ◊ (Hiperbolic) Tu ești Gerilă?... Tu trebuie să fii: pentru că și focul îngheață lîngă tine. CREANGĂ, P. 240. ◊ Fig. A-nghețat tăcerea sus ca un ocean. D. BOTEZ, P. O. 68. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sîngele în vine) = a înlemni, a încremeni (sau, tranz., a face pe cineva să înlemnească). Aceste cuvinte ne îngheață inima. GHEREA, ST. CR. II 93. Minte de îngheață apa (sau apele) v. minți. 2. (Despre ființe, plante și diverse părți ale organismului lor) A degera, a amorți de frig; a muri din cauza gerului. I-au înghețat mîinile și picioarele. ▭ De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva cald pe mine, că, zău, am înghețat. ALECSANDRI, T. I 317. (Hiperbolic) Ne-a înghețat limba în gură și măduva în ciolane de frig. CREANGĂ, O. A. 254. ◊ Tranz. Ar fi vroit să doarmă, să viseze – dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjenea ochii. EMINESCU, N. 42. (Poetic) Vîntul trecuse la nord. Suflarea lui înghețase văzduhul. BART, E. 389. 3. Fig. A încremeni. Voi să spuie ceva, dar cuvintele înghețară pe buze; pleoapele căzură grele și rămase țeapăn. DUNĂREANU, CH. 39. Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127. ◊ Tranz. Moșneagul ar mai fi spus ceva dacă privirea aprigă a lui Șoimaru nu i-ar fi înghețat vorba pe buze. SADOVEANU, O. VII 168. Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171. 4. Fig. (Adesea urmat de determinări introduse plin prep. «de») A fi cuprins de o emoție puternică, a rămîne fără suflare; a înmărmuri, a înțepeni. Atunci, să știi tu bine, Vom mai vorbi cu tine, Cînd mi-or găsi inelul... Iar mirele-a-nghețat. COȘBUC, P. I 278. Se făcu iarăși lup... rînjind către curtenii împăratului. Aceștia... deodată înghețară de frică. ISPIRESCU, L. 79. Femeia lui Ipate, cînd a mai văzut și asta, numai i s-a încleștat gura și a înghețat de frică. CREANGĂ, P. 178.
înghéț s. n., pl. înghéțuri
înghețá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngheáță; conj. prez. 3 să înghéțe
înghéț s. n., pl. înghéțuri
înghețá vb., ind. prez. 1 sg. înghéț, 3 sg. și pl. îngheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înghéțe
ÎNGHÉȚ s. (rar) înghețare. (S-a produs ~ la sol.)
ÎNGHEȚÁ vb. 1. a se solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei, (reg.) a se prinde, (înv.) a se strânge. (Râul, apa a ~.) 2. a congela. (~ un aliment.) 3. a degera. (A ~ în mijlocul câmpului.)
ÎNGHEȚÁ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza.
Îngheț ≠ dezgheț
A îngheța ≠ a (se) dezgheța, a (se) topi
ÎNGHÉȚ ~uri n. 1) Fenomen care se produce în natură (la o temperatură mai joasă de zero grade) și care se manifestă prin trecerea apei din stare lichidă în stare solidă sau prin întărirea corpurilor ce conțin apă. A da (sau a se lăsa) ~ul. 2) fig. Senzație de frig; răceală puternică. /v. a îngheța
A ÎNGHEȚÁ înghéț 1. intranz. 1) (despre unele lichide, în special despre apă) A se preface în gheață (la o temperatură mai joasă de zero grade); a deveni gheață. 2) (despre corpuri care conțin apă) A se întări din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorți de frig; a degera. 4) (despre oameni și despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scăzute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a împietri; a înlemni; a înmărmuri; a încremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sângele în vine) a încremeni (de spaimă). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorbă. 2. tranz. 1) A supune înghețului; a preface în gheață. 2) A face să amorțească de frig. 3) fig. A face să rămână nemișcat; a încremeni. /<lat. inglaciare
îngheț n. 1. frig mare ce face să înghețe apa: a dat un îngheț; 2. (poetic) ghiață: faceți din piatră aur și din îngheț văpaie EM.
înghețà v. 1. a prinde ghiață; 2. a se face ghiată. [Lat. GLACIARE],
1) înghéț n., pl. urĭ (d. îngheț 2. V. dezgheț). Înghețare, acțiunea de a îngheța. A dat un îngheț astă noapte, a înghețat (apa, rîu) astă noapte.
2) îngheț, a v. intr. (d. gheață saŭ d. lat. in-glaciare; it. ghiacciare, fr. glacer. – Îngheață; să înghețe). Mă prefac în gheață: apa a înghețat. Prind gheață: rîu a înghețat. Fig. Îngheț de frică, mĭ-e foarte frică, înlemnesc, înmărmuresc.
ÎNGHEȚ s. (rar) înghețare. (S-a produs ~ la sol.)
ÎNGHEȚA vb. 1. a se solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei, (reg.) a se prinde, (înv.) a se strînge. (Rîul, noroiul a ~.) 2. a congela. (~ un aliment.) 3. a degera. (A ~ în mijlocul cîmpului.)
îngheța vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNȚEPENI. PARALIZA.
ÎNGHEȚÁ vb. I. În gastronomie, a răci puternic un aliment pentru a-l solidifica, respectiv a căpăta aspect de gheață sau de înghețată; în expr. curentă: a pune un aliment pentru un anumit timp la congelator pentru a îngheța, cf. fr. glacer, engl. to ice.
ÎNGHÉȚ (< îngheța) s. n. (FIZ.) Fenomen de trecere a apei din starea lichidă sau de vapori în stare solidă (gheață), când temperatura mediului respectiv persistă un anumit timp sub 0°C; stare a atmosferei care determină apariția acestui fenomen. ◊ Î. peren (permanent) = persistență continuă sau multianuală a înghețului în partea superficială a scoarței terestre sau numai în sol, frecventă în zona subpolară și polară a celor două emisfere ale Pământului. 2. (CLIMATOL.) Scădere a temperaturii aerului sub 0°C determinată de advecția aerului rece (î. advectiv) sau de răcirea aerului din cursul nopții ca urmare a radiației efective intense (î. de radiație). 3. Fig. Fior de frig; răceală pătrunzătoare.
a minți de îngheață apele / de stinge expr. a spune minciuni foarte mari, a exagera.
a-i îngheța (cuiva) rahatul expr. a se înspăimânta, a se îngrozi.
îngheța, îngheț v. t. (pub.) a bloca salarii / diverse activități etc.[1]

îngheț dex online | sinonim

îngheț definitie

Intrare: îngheț
îngheț substantiv neutru
Intrare: îngheța
îngheța verb grupa I conjugarea I