ÎNGERÉSC, -EÁSCĂ, îngerești, adj. 1. Care aparține îngerilor, privitor la îngeri, de îngeri; angelic. ♦ Ca de îngeri; pur, neprihănit; excepțional. 2. (Rar) Călugăresc, monahal. – Înger + suf. -esc.

ÎNGERÉSC, -EÁSCĂ, îngerești, adj. 1. Care aparține îngerilor, privitor la îngeri, de îngeri; angelic. ♦ Ca de îngeri; pur, neprihănit; excepțional. 2. (Rar) Călugăresc, monahal. – Înger + suf. -esc.

ÎNGERÉSC, -EÁSCĂ, îngerești, adj. 1. De înger; angelic. Plînseră de bucurie... și se veseliră veselie îngerească. ISPIRESCU, L. 70. Zării în fața noastră o femeie de o frumusețe îngerească. ALECSANDRI, O. P. 11. O, maică! Țîpă (= aruncă) hainele negre călugărești Și ia haine albe îngerești. ȘEZ. II 147. 2. (Rar) Călugăresc, monahal. Veni la schit și aduse o copilă... spunînd că vrea s-o închine vieții îngerești. GALACTION, O. I 317.

îngerésc adj. m., f. îngereáscă; pl. m. și f. îngeréști

îngerésc adj. m., f. îngereáscă; pl. m. și f. îngeréști

ÎNGERÉSC adj. serafic, (rar) serafimic, (livr.) angelic.

ÎNGERÉSC adj. v. călugăresc, mănăstiresc, minunat, monahal, monahicesc, splendid, superb.

ÎNGERÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de îngeri; propriu îngerilor; angelic. /înger + suf. ~esc

îngeresc a. de înger: chipu-i îngeresc.

îngerésc, -eáscă adj. De înger, angelic. Fig. Foarte bun, frumos ș. a.: chip, cîntec îngeresc. Răbdare îngerească, răbdare foarte mare.

ÎNGERESC adj. serafic, (rar) serafimic, (livr.) angelic.

îngeresc adj. v. CĂLUGĂRESC. MĂNĂSTIRESC. MINUNAT. MONAHAL. MONAHICESC. SPLENDID. SUPERB.