Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru îngeraș

ÎNGERÁȘ, îngerași, s. m. Diminutiv al lui înger; îngerel. – Înger + suf. -aș.
ÎNGERÁȘ, îngerași, s. m. Diminutiv al lui înger; îngerel. – Înger + suf. -aș.
ÎNGERÁȘ, îngerași, s. m. Diminutiv al lui înger. Făcu un dolofan de copil, ca un îngeraș. ISPIRESCU, L. 121. ◊ (Termen de dezmierdare) Tu ești, iubite Leonaș? – Eu sînt, iubite îngeraș. ALECSANDRI, T. I 187.
îngeráș s. m., pl. îngeráși
îngeráș s. m., pl. îngeráși
ÎNGERÁȘ s. (rar) îngerel.
îngeráș m. Înger mic. Termin de alintătură.
ÎNGERAȘ s. (rar) îngerel.
a face (pe cineva) îngeraș expr. (iron.) a ucide (pe cineva).
îngeraș, îngerași s. m. (intl.) polițist.

îngeraș dex online | sinonim

îngeraș definitie

Intrare: îngeraș
îngeraș substantiv masculin