ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi] – Lat. ingenuculare.

ÎNGENUNCHÉRE, îngenuncheri, s. f. Acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei. – V. îngenunchea.

ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi] – Lat. ingenuculare.

ÎNGENUNCHÉRE, îngenuncheri, s. f. Acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei. – V. îngenunchea.

ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei. CREANGĂ, P. 97. Biata femeie îngenunchease dinaintea mea. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane, popoare, țări) A aservi, a supune. Boierii sînt niște nesocotiți! Vor să mă îngenunche lui Sigismund. DELAVRANCEA, O. II 94. (Refl. pas.) Îl ruga pe frate-său cu lacrimi să-i spună el cum s-ar putea îngenunchea acel neînduplecat și isprăvi cu atîtea jertfe de viteji. CARAGIALE, O. III 91. ♦ A da în stăpînire, a închina (unui dușman). Vai ție, Petre, domn ticălos! vai ție, Irimie, Iudă care ți-ai vîndut domnul și ți-ai îngenuncheat moșia! SADOVEANU, O. I 192. ♦ Intranz. A se supune. În apus e luptă-ncinsă Între noapte și lumină... Ziua-ngenunchează-nvinsă – Codrul, apele suspină. CERNA, P. 57. – Prez. ind. și: îngenúnchi (SAHIA, U.R.S.S. 63).

ÎNGENUNCHÉRE, îngenuncheri, s. f. I. Acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei. 1. Cădere în genunchi, așezare în genunchi. Păreau niște statui de oameni, ciopliți în chipul îngenuncherii. VISSARION, B. 188. 2. Fig. Aservire, supunere; umilire, înjosire. Sprijinirea «planificării» în genul «planului Marshall»... înseamnă îngenuncherea în fața capitalului monopolist. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 2/2. II. Schimbare de direcție, relativ bruscă, a unei găuri de sondă datorită schimbării condițiilor de săpare.

îngenuncheá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngenuncheáză, 1 pl. îngenunchém; conj. prez. 3 să îngenunchéze; ger. îngenunchínd

îngenunchére s. f., g.-d. art. îngenunchérii; pl. îngenunchéri

îngenuncheá vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchéz, 3 sg. și pl. îngenuncheáză, 1 pl. îngenunchém; conj. prez. 3 sg. și pl. îngenunchéze; ger. îngenunchínd

îngenunchére s. f., g.-d. art. îngenunchérii; pl. îngenunchéri

ÎNGENUNCHEÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.

ÎNGENUNCHÉRE s. (livr.) genuflexiune.

ÎNGENUNCHÉRE s. v. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere.

A ÎNGENUNCHEÁ ~éz 1. intranz. 1) A se așeza în genunchi. 2) fig. A cădea în genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrânge la supunere totală. 2) (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin puterea armată); a face să piardă independența; a supune; a aservi; a înrobi; a subjuga; a înfeuda. [Sil. -nun-chea] /<lat. ingenuculare

îngenúchĭ și -chéz (vest) și -únchĭ și -unchéz (est), a -chĭá (vest) și a -chéa (est) v. intr. (lat. ingenúculo, -áre; it. inginocchiare, fr. s’agenouiller). Mă pun orĭ cad în genunchĭ. Fig. Mă umilesc. V. tr. Pun în genunchĭ. Fig. Umilesc, supun, oprim: nu îngenunchĭa nicĭ chear libertatea animalelor! V. încotesc și proschinitar.

îngenunchea vb. v. ASERVI. ÎNROBI. ROBI. SUBJUGA. SUPUNE.

ÎNGENUNCHERE s. (livr.) genuflexiune.

îngenunchere s. v. ASERVIRE. ÎNROBIRE. ROBIE. ROBIRE. SUBJUGARE. SUPUNERE.

ÎNGENUNCHÉRE (< îngenunchea) s. f. 1. Acțiunea de a îngenunchea. 2. (Ind. Extr.) Schimbare de direcție, relativ bruscă, a axei unei găuri de sondă, provocată de modificarea condițiilor de săpare. 3. Îngenuncherea tulpinilor = boală a cerealelor provocată de mai multe specii de ciuperci și manifestată prin îndoirea tulpinilor în porțiunea de la bază. 4. (În creștinism) Expresie a smereniei, a rugăciunii și căinței.