Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«ngem─ânare

├ÄNGEM─éN├ü, ├«ngem─ânez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) uni3 str├óns; a (se) ├«mpreuna, a (se) ├«mbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ng├ęm─ân] ÔÇô Lat. ingeminare.
├ÄNGEM─éN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ngem─âna; unire, ├«mbinare. ÔÇô V. ├«ngem─âna.
├ÄNGEM─éN├ü, ├«ngem─ânez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) uni3 str├óns; a (se) ├«mpreuna, a (se) ├«mbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ng├ęm─ân] ÔÇô Lat. ingeminare.
├ÄNGEM─éN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ngem─âna; unire, ├«mbinare. ÔÇô V. ├«ngem─âna.
├ÄNGEM─éN├ü, ├«ngem─ânez ╚Öi ├«ng├ęm─ân, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni str├«ns, a ├«mpreuna, a ├«mbina, a amesteca. N-am izbutit s─â adun la un loc Comorile toate, cum nu po╚Ťi s─â-ngemeni ├Än pagini, ╚Öi v├«nturi, ╚Öi ape, ╚Öi foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau ╚Öi ce bine tr─âiau ei... lipindu-╚Öi inimile ╚Öi ├«ngem─ân├«ndu-╚Öi g├«ndurile. VLAHU╚Ü─é, O. A 109.
├ÄNGEM─éN├üRE s. f. (Mai ales poetic) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ngem─âna; unire, ├«mpreunare, ├«mbinare. Ro╚Öcovii s─âlbatici sem─ânau, ├«n ceasul acesta al ├«ngem─ân─ârii dintre zi ╚Öi noapte, cu ni╚Öte candelambre (= candelabre) imense ╚Öi ├«ntoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42. E dorul celor doi copii De-a merge al─âturi pe c─ârarea Vie╚Ťii lor, de visuri plin─â, C-un singur g├«nd, ca-ngem─ânarea A dou─â raze de lumin─â. VLAHU╚Ü─é, P. 30.
!├«ngem─ân├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ├«ngem─ân├ęz, 2 sg. ├«ngem─ân├ęzi, 3 ├«ngem─âne├íz─â; conj. prez. 3 s─â ├«ngem─ân├ęze
îngemănáre s. f., g.-d. art. îngemănắrii
├«ngem─ân├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ngem─ân├ęz/├«ng├ęm─ân, 2 sg. ├«ngem─ân├ęzi/├«ng├ęmeni, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ngem─âne├íz─â/├«nge├ím─ân─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ngem─ân├ęze/├«ng├ęmene
îngemănáre s. f., g.-d. art. îngemănării
ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina.
├ÄNGEM─éN├üRE s. 1. v. ├«mbinare. 2. ├«mperechere, (livr.) gemina╚Ťie. (~ floral─â.)
├ÄNGEM─éN├ü vb. I. tr., refl. A (se) uni str├óns; a (se) ├«mpreuna, a (se) ├«mbina. [P.i. -nez ╚Öi ├«ng├ęm─ân. / cf. lat. ingeminare].
├ÄNGEM─éN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ngem─âna; unire, ├«mbinare. [< ├«ngem─âna].
ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)
A ├ÄNGEM─éN├ü ~├ęz tranz. A face s─â se ├«ngem─âneze; a ├«mpreuna; a ├«mbina. [╚śi ├«ngeam─ân] /<lat. ingeminare
A SE ├ÄNGEM─éN├ü m─â ~├ęz intranz. poet. A se apropia unindu-se ╚Öi form├ónd un tot; a se ├«mpreuna; a se ├«mbina. Cerul se ~eaz─â cu p─âm├óntul. [╚śi ├«ngeam─ân] /<lat. ingeminare
├«ngem─ân├í v. a uni laolalt─â ├«ntrÔÇÖun mod intim. [Lat. INGEMINARE].
îngemănare f. îmbinare: îngemănarea a două raze de lumină.
├«ngem─ân├íre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se ├«ngem─âna, ├«mbinare.
├«ngem─ân├ęz v. tr. (d. geam─ân). ├Ämpreun, ├«mbin, unesc. V. refl. M─â ├«mbin, m─â unesc.
ÎNGEMĂNA vb. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?)
├ÄNGEM─éNARE s. 1. combinare, combina╚Ťie, ├«mbinare, ├«mpreunare, unire. (O ~ de elemente.) 2. ├«mperechere, (livr.) gemina╚Ťie. (~ floral─â.)

îngemănare dex online | sinonim

îngemănare definitie

Intrare: îngemăna (1 -măn)
îngemăna 1 -măn verb grupa I conjugarea I
Intrare: îngemănare
îngemănare substantiv feminin
Intrare: îngemăna (1 -mănez)
îngemăna 1 -mănez verb grupa I conjugarea a II-a