Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru îngălat

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.
ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. 1. (Pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (Reg.; despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – V. îngăla.
ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.
ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. 1. (Pop.) Murdar, neîngrijit. 2. (Reg.; despre rostire, vorbe etc.) Îngăimat (1). – V. îngăla.
ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. (Regional) 1. A murdări. 2. A îngăima. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. CARAGIALE, M. 339.
ÎNGĂLÁT, -Ă, îngălați, -te, adj. (Regional) 1. Plin de necurățenii, murdar, neîngrijit. Plecară... ca să se schimbe, fiindcă nu mai era chip a mai sta așa îngălate la nuntă. ISPIRESCU, L. 40. Nici un loc sterp, nici un Ioc îngălat, nici o plantă ghimpoasă și uscată. BOLLIAC, O. 59 2. (Despre cuvinte, vorbire) Neclar, încurcat, îngăimat, tărăgănat. Vorbire îngălată. ◊ (Adverbial) E afumat și pronunță foarte îngălat. CARAGIALE, O. II 38.
îngălá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 îngăleáză
îngălá vb., ind. prez. 1 sg. îngăléz, 3 sg. și pl. îngăleáză
ÎNGĂLÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
ÎNGĂLÁT adj. v. delăsător, jegos, lălâu, mânjit, murdar, neglijent, neîngrijit, nespălat, pătat, slinos, soios, șleampăt.
îngălá, îngăléz, vb. I 1. (pop.) a murdări. 2. (fig.) a murdări cu vorba, a ocărî, a ponegri. 3. (reg.) a lucra neîngrijit, de mântuială; a îmbredeli, a cârcăli, a închipui. 4. a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis, a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga.
îngălà v. a rosti cu neglijență: mușteriul îngălează silabele CAR. [V. încălat].
îngălat a. neglijent, neîngrijit: a sta așa îngălate la nuntă ISP.
îngăléz v. tr. (d. vsl. galŭ, murdar). Numele orașuluĭ Galațĭ vine din galațĭ, adică îngălațĭ, înnoroĭațĭ, plinĭ de noroĭ, cum era valea orașuluĭ). Vest. Rar. Murdăresc, feștelesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de mîntuĭală (prost). – Pers. III și îngală.
îngăla vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.
îngălat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGLIJENT. NEÎNGRIJIT. NESPĂLAT. PĂTAT. SLINOS. SOIOS. ȘLEAMPĂT.

îngălat dex online | sinonim

îngălat definitie

Intrare: îngăla
îngăla verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îngălat
îngălat adjectiv