Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru îngăla

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.
ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.
ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. (Regional) 1. A murdări. 2. A îngăima. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. CARAGIALE, M. 339.
îngălá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 îngăleáză
îngălá vb., ind. prez. 1 sg. îngăléz, 3 sg. și pl. îngăleáză
ÎNGĂLÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
îngălá, îngăléz, vb. I 1. (pop.) a murdări. 2. (fig.) a murdări cu vorba, a ocărî, a ponegri. 3. (reg.) a lucra neîngrijit, de mântuială; a îmbredeli, a cârcăli, a închipui. 4. a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis, a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga.
îngălà v. a rosti cu neglijență: mușteriul îngălează silabele CAR. [V. încălat].
îngăléz v. tr. (d. vsl. galŭ, murdar). Numele orașuluĭ Galațĭ vine din galațĭ, adică îngălațĭ, înnoroĭațĭ, plinĭ de noroĭ, cum era valea orașuluĭ). Vest. Rar. Murdăresc, feștelesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de mîntuĭală (prost). – Pers. III și îngală.
îngăla vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

îngăla dex online | sinonim

îngăla definitie

Intrare: îngăla
îngăla verb grupa I conjugarea a II-a