ÎNGĂIMEÁLĂ, îngăimeli, s. f. (Rar) Îngăimare. – Îngăima + suf. -eală.

ÎNGĂIMEÁLĂ, îngăimeli, s. f. (Rar) Îngăimare. – Îngăima + suf. -eală.

îngăimeálă (rar) (-găi-) s. f., g.-d. art. îngăimélii; pl. îngăiméli

îngăimeálă s. f. (sil. -găi-mea-), g.-d. art. îngăimélii; pl. îngăiméli

îngăimeálă s.f. (pop.) 1. vorbe încurcate, confuze. 2. ezitare, nehotărâre, nesiguranță, nedumerire.

îngăĭmeálă și îngîĭmeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a se îngîima. Vorbă îngîĭmată. Trăgănare.