ÎNGĂIMĂCÍ, îngăimăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încurca, a (se) zăpăci. – Din îngăima + zăpăci.

ÎNGĂIMĂCÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.

îngăimăcít, îngăimăcítă, adj. (reg.) confuz, îngăimat, încurcat, întimidat, zăpăcit.

îngăimăci vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.

îngăimăcí, îngăimăcesc, (înghemeci, înghemetici), vb. refl. – (reg.) A se încurca, a se zăpăci; a se intimida, a se fâstâci. – Din îngăima „a bolborosi”, contaminat cu buimăci sau zăpăci (DLRM, MDA).

îngăimăcí, -esc. vb. refl. – A se încurca. – Din îngăima contaminat cu buimăci.