Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru îngăimăcire

ÎNGĂIMĂCÍ, îngăimăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încurca, a (se) zăpăci. – Din îngăima + zăpăci.
ÎNGĂIMĂCÍ vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.
îngăimăci vb. v. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.
îngăimăcí, îngăimăcesc, (înghemeci, înghemetici), vb. refl. – (reg.) A se încurca, a se zăpăci; a se intimida, a se fâstâci. – Din îngăima „a bolborosi”, contaminat cu buimăci sau zăpăci (DLRM, MDA).
îngăimăcí, -esc. vb. refl. – A se încurca. – Din îngăima contaminat cu buimăci.

îngăimăcire dex online | sinonim

îngăimăcire definitie

Intrare: îngăimăci
îngăimăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îngăimăcire
îngăimăcire infinitiv lung