Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«ng├óndurare

├ÄNG├éNDUR├ü, ├«ng├óndurez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A c─âdea sau a pune pe g├ónduri. ÔÖŽ A (se) ├«ngrijora. ÔÇô ├Än + g├ónduri (pl. lui g├ónd).
├ÄNG├éNDUR├üRE, ├«ng├óndur─âri, s. f. Faptul de a fi ├«ng├óndurat; cufundare ├«n g├ónduri. ÔÖŽ ├Ängrijorare. ÔÇô V. ├«ng├óndura.
├ÄNG├éNDUR├ü, ├«ng├óndurez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A c─âdea sau a pune pe g├ónduri. ÔÖŽ A (se) ├«ngrijora. ÔÇô ├Än + g├ónduri (pl. lui g├ónd).
├ÄNG├éNDUR├üRE, ├«ng├óndur─âri, s. f. Faptul de a fi ├«ng├óndurat; cufundare ├«n g├ónduri. ÔÖŽ ├Ängrijorare. ÔÇô V. ├«ng├óndura.
├ÄNG├ÄNDUR├ü, ├«ng├«ndurez, vb. I. Tranz. A de╚Ötepta cuiva g├«nduri nelini╚Ötitoare, a pune pe g├«nduri, a ├«ngrijora. Mai mult ├«l ├«ng├«ndura faptul ├«n sine. REBREANU, R. I 85. ├Äl sf─âtuise, cu o insisten╚Ť─â ce o ├«ng├«ndurase pe Fana, s-o duc─â pe bolnav─â undeva, la ╚Ťar─â. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37.
ÎNGÎNDURÁRE s. f. Faptul de a fi îngîndurat; cufundare în gînduri, îngrijorare. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135.
îngândurá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngândureáză
îngânduráre s. f., g.-d. art. îngândurắrii; pl. îngândurắri
├«ng├óndur├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ng├óndur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ng├óndure├íz─â
îngânduráre s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări
A ├ÄNG├éNDUR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se ├«ng├óndureze; a pune pe g├ónduri. /├«n + g├ónduri
A SE ├ÄNG├éNDUR├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A c─âdea pe g├ónduri; a ├«ncepe s─â se g├óndeasc─â. 2) A fi cuprins de g├ónduri; a sta pe g├ónduri. /├«n + g├ónduri
├«ng├«ndur├ęz (m─â) v. refl. (d. g├«ndur─ş). M─â umplu de g├«ndur─ş, cad pe g├«ndur─ş.

îngândurare dex online | sinonim

îngândurare definitie

Intrare: îngândura
îngândura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îngândurare
îngândurare substantiv feminin