Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«nfurnicat

├ÄNFURNIC├ü, pers. 3 ├«nfurn├şc─â, vb. I. Tranz. impers. (Pop.) A fi cuprins de furnic─âturi, de fiori, a sim╚Ťi ├«n╚Ťep─âturi pe piele. ÔÇô ├Än + furnic─â.
├ÄNFURNIC├ü, pers. 3 ├«nfurn├şc─â, vb. I. Tranz. impers. A fi cuprins de furnic─âturi, de fiori, a sim╚Ťi ├«n╚Ťep─âturi pe piele. ÔÇô ├Än + furnic─â.
├«nfurnic├í (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 ├«nfurn├şc─â
├«nfurnic├í vb., ind. prez. 3 sg. ├«nfurn├şc─â
ÎNFURNICÁ vb. v. furnica.
înfurnicà v. a se înfiora de frică: mi se înfurnică pielea când aud de ele PANN. [v. furnicà].
furn├şc, a -├í v. intr. (lat. formico, -├íre; it. formicare, vfr. formier, nfr. fourmiller, sp. hormigar, pg. fornigar). Fo─şesc, mi╚Öun: Jidani─ş furnic─â pe la bariere, furnic─â t├«rgu de Jidan─ş. Fig. Abund: aceast─â carte furnic─â de gre╚Öel─ş, gre╚Öelile furmic─â pin aceast─â carte. Am m├«nc─ârime pe supt pele (ca la simptomele frugurilor, la electrizare, la fric─â ╚Ö. a.): ├«m─ş furnic─â pic─şoarele. A te furnica (sa┼ş ├«nfurnica) v. refl. impers. Simt furnic─âtur─ş: m─â furnic─â pin pic─şoare, pe supt pele.
înfurnica vb. v. FURNICA.

înfurnicat dex online | sinonim

înfurnicat definitie

Intrare: înfurnica
înfurnica verb grupa I conjugarea I
Intrare: înfurnicat
înfurnicat participiu
înfurnicare infinitiv lung