8 definiții pentru înfurnica
ÎNFURNICÁ, pers. 3 înfurnícă,
vb. I.
Tranz. impers. (
Pop.) A fi cuprins de furnicături, de fiori, a simți înțepături pe piele. –
În +
furnică. ÎNFURNICÁ, pers. 3 înfurnícă,
vb. I.
Tranz. impers. A fi cuprins de furnicături, de fiori, a simți înțepături pe piele. –
În +
furnică. înfurnicá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3 înfurnícă
înfurnicá vb., ind. prez. 3 sg. înfurnícă ÎNFURNICÁ vb. v. furnica. înfurnicà v. a se înfiora de frică: mi se înfurnică pielea când aud de ele PANN. [v. furnicà].
furníc, a
-á v. intr. (lat. formico, -áre; it. formicare, vfr. formier, nfr. fourmiller, sp. hormigar, pg. fornigar). Foĭesc, mișun: Jidaniĭ furnică pe la bariere, furnică tîrgu de Jidanĭ. Fig. Abund: această carte furnică de greșelĭ, greșelile furmică pin această carte. Am mîncărime pe supt pele (ca la simptomele frugurilor, la electrizare, la frică ș. a.): îmĭ furnică picĭoarele.
A te furnica (saŭ
înfurnica) v. refl. impers. Simt furnicăturĭ: mă furnică pin picĭoare, pe supt pele.
înfurnica vb. v. FURNICA. înfurnica dex online | sinonim
înfurnica definitie
Intrare: înfurnica
înfurnica verb grupa I conjugarea I