Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«nfuria

├ÄNFURI├ü, ├«nf├║rii, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva s─â fie cuprins de furie; a (se) m├ónia, a (se) enerva, a (se) irita. [Pr.: -ri-a] ÔÇô ├Än + furie.
├ÄNFURI├ü, ├«nf├║rii, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva s─â fie cuprins de furie; a (se) m├ónia, a (se) enerva, a (se) irita. [Pr.: -ri-a] ÔÇô ├Än + furie.
├ÄNFURI├ü, ├«nf├║rii, vb. I. Refl. A fi cuprins de furie, a se m├«nia tare, a-╚Öi ie╚Öi din fire. Se ├«nfuriase ╚Öi se ap─âra, congestionat. DUMITRIU, N. 111. S-a-nfuriat ╚śi mi-a zg├«riat, Zg├«riat fa╚Ťa ╚śi rupt cosi╚Ťa. TEODORESCU, P. P. 427. ÔÖŽ Tranz. A m├«nia, a scoate din s─ârite. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-a. - Prez. ind. ╚Öi: (├«nvechit) ├«nfuriez (ALECSANDRI, P. III 36).
├«nfuri├í (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«nf├║rii, 3 ├«nf├║rie (-ri-e), 1 pl. ├«nfuri├ęm; conj. prez. 3 s─â ├«nf├║rie; ger. ├«nfuri├şnd (-ri-ind)
├«nfuri├í vb. (sil. -ri-a), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«nf├║rii, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nf├║rie (sil. -ri-e), 1 pl. ├«nfuri├ęm; ger. ├«nfuri├şnd (sil. -ri-ind)
├ÄNFURI├ü vb. 1. a (se) m├ónia, (pop.) a (se) ├«ndr─âci, a (se) o╚Ť─âr├«, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) st├órni, (prin Transilv.) a (se) r├ónzoi, (├«nv.) a (se) sc├órbi, a (se) urgisi, (fam.) a (se) burzului, a (se) zbor╚Öi, (fig.) a (se) ardeia, a turba, (reg. fig.) a (se) scocior├«. (S-a ~ cumplit pe ei.) 2. a (se) ├«nd├órji, a (se) ├«nt─âr├óta, a (se) ├«nver╚Öuna. (E╚Öecul l-a ~.)
A ÎNFURIÁ înfúrii tranz. A face să se înfurie. /în + furie
A SE ÎNFURIÁ mă înfúrii intranz. 1) A deveni foarte furios; a se mânia peste măsură. 2) A fi cuprins de furie; a fi foarte furios. /în + furie
înfurià v. a (se) face furios.
*├«nfuri─ş, a -├í v. tr. (d. furie. E┼ş ├«nfuri─ş, tu ├«nfuri─ş). Umplu de furie, irit. V. refl. M─â umplu de furie, devin furios.
├ÄNFURIA vb. 1. a (se) m├«nia, (pop.) a (se) ├«ndr─âci, a (se) o╚Ť─âr├«, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) st├«rni, (prin Transilv.) a (se) r├«nzoi, (├«nv.) a (se) sc├«rbi, a (se) urgisi, (fam.) a (se) burzului, a (se) zbor╚Öi, (fig.) a (se) ardeia, a turba, (reg. fig.) a (se) scocior├«. (S-a ~ cumplit pe ei.) 2. a (se) ├«nd├«rji, a (se) ├«nt─âr├«ta, a (se) ├«nver╚Öuna. (Nu-l mai ~.)
A ├ÄNFURIA a b─âga ├«n boal─â / ├«n boale, a-i da cu praftori╚Ťa, a morcovi, a oftica, a scoate (pe cineva) din fire / din pepeni, a scoate din min╚Ťi (pe cineva), a scoate (cuiva) peri albi, a ╚Öuc─âri, a t─âia (cuiva) pofta de ceva, a v├ór├« (pe cineva) ├«n boal─â / ├«n draci / ├«n groap─â / ├«n sperie╚Ťi.
A SE ├ÄNFURIA a se ambala, a se antic─âri, a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile, a arunca fl─âc─âri pe nas, a se ataca, a se b─â╚Öica, a se cacioli, a face cl─âbuci, a i se face negru ├«naintea ochilor, a face spume la gur─â, a-i fi cu b─ânat, a-╚Öi ie╚Öi din fire / din pepeni / din ╚Ť├ó╚Ť├óni, a se ├«ncinge t─âr├ó╚Ťa (├«n cineva), a-l lovi damblaua, a-╚Öi lua maxim, a se morcovi, a se oftica, a se op─âri, a se pichirisi, a i se pune (cuiva) pata / piticul, a-i s─âri (cuiva) capacele, a-i s─âri b├ózd├ócul / mu╚Ötarul / ╚Ťand─âra, a scoate fl─âc─âri pe nas, a scuipa foc, a se sictiri, a i se sui s├óngele la cap, a se sup─âra ca v─âcarul pe sat, a se ╚Öifona, a se ╚Öuc─âri, a i se umfla (cuiva) pipota, a vedea ro╚Öu ├«naintea ochilor, a-i veni (cuiva) apa la moar─â, a-i veni dracii, a se zb├órli.

înfuria dex online | sinonim

înfuria definitie

Intrare: înfuria
înfuria verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -ri-a