18 definiții pentru înfurca
ÎNFURCÁ2 vb. I
v. înfurci. ÎNFURCÁ1, înfurcesc,
vb. I.
Tranz. (
Înv. și
pop.) A lua fân în furcă. [
Prez. ind. și: înfúrc] –
În +
furcă. ÎNFURCÍ, înfurc,
vb. IV. (
Înv. și
pop.)
1. Refl. A se bifurca.
2. Refl. recipr. A se certa, a se încăiera. [
Var.:
înfurcá vb. I] –
În +
furcă. ÎNFURCÁ vb. I
v. înfurci. ÎNFURCÍ, înfúrc,
vb. IV. (Rar)
1. Refl. A se bifurca.
2. Refl. recipr. A se certa, a se încăiera. [
Var.:
înfurcá vb. I] –
În +
furcă. ÎNFURCÁ vb. I
v. înfurci. ÎNFURCÍ, (
2) înfúrc,
vb. IV.
Refl. (Popular)
1. (Mai ales despre drumuri) A se bifurca, a se desface în două. Merse, merse pînă ce i se înfurci calea. ISPIRESCU, L. 226.
2. A avea de furcă (cu cineva), a se certa, a se încăiera. Fii mai lăsător și nu te înfurci cu oamenii, că-i știi cît sînt de oțărîți acuma. REBREANU, R. II 105. Dumitru la ei sărea, Pușca de țavă lua, Cu feciorii să-nfurcea. PĂSCULESCU, L. P. 249. – Variantă:
înfurcá vb. I.
*înfurcá (a ~) (a lua cu furca) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 3 înfúrcă;
imperf. 3
sg. înfurcá;
conj. prez. 3 să înfúrce
!înfurcí (a se ~) (a se bifurca) (
înv.,
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3 se înfurcéște;
imperf. 3
sg. se înfurceá;
conj. prez. 3 să se înfurceáscă
înfurcí vb., ind. prez. (a avea de furcă, a se certa) 1 sg. înfúrc; (a se bifurca) 3 sg. înfurcéște A SE ÎNFURCÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. 1) (despre drumuri, ape curgătoare) A se despărți în două (ca o furcă); a se bifurca. 2) rar A se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. /în + furca înfurcá, înfurchéz, vb. I (reg.) 1. a lua fân în furcă. 2. a (se) desface (ceva) în două părți, în doi craci (cu furca); a (se) bifurca, a se încrăci. 3. (fig.) a avea de furcă cu cineva, a se încăiera. înfurcì v. a se bifurca: li se înfurci calea.
înfurcésc (mă) v. refl. (d. furcă). Mă despart, mă divid, vorbind de ramurĭ saŭ de drumurĭ: drumu se înfurcește. V.
bifurc. înfurcí, vb. refl. – (reg.) A se bifurca. – Din în- + furcă (< lat. furca) (DEX, MDA). înfurcí, vb. refl. – A se bifurca. – În- + furcă (< lat. furca).
înfurca dex online | sinonim
înfurca definitie
Intrare: înfurci
înfurci 1 1 -c conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
înfurci 2 1 -cesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
înfurca conjugarea I grupa I verb
Intrare: înfurca
înfurca conjugarea I grupa I verb