Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru ├«nfundat

├ÄNFUND├ü, ├«nf├║nd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putin─â etc. ÔÖŽ A astupa complet un orificiu, o deschiz─âtur─â. ÔŚŐ Expr. A-i ├«nfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) s─â tac─â. ÔÖŽ Fig. A ├«n─âbu╚Öi un sunet, un zgomot. ÔŚŐ Loc. adv. Pe ├«nfundate = f─âr─â zgomot, ├«n─âbu╚Öit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafe╚Ťe etc.) A se ├«nchide, a se sf├ór╚Öi. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A i se ├«nfunda (cuiva) = a ajunge ├«ntr-o situa╚Ťie f─âr─â ie╚Öire, a nu-i mai merge; a o p─â╚Ťi. ÔÖŽ (Despre conducte, ╚Öan╚Ťuri etc.) A se astupa. ÔŚŐ Tranz. A ├«nfunda un ╚Öan╚Ť. 3. Tranz. A v├ór├«, a ├«ndesa (undeva la fund, ├«n ad├óncime). ÔÖŽ A umple bine. ÔŚŐ Expr. A ├«nfunda ocna (sau temni╚Ťa, pu╚Öc─âria) = a fi condamnat la ani grei de ├«nchisoare. ÔÖŽ A ├«ndesa pe cap p─âl─âria sau c─âciula. ÔÖŽ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde ├«ntr-un loc unde nu poate fi u╚Öor descoperit. ÔÖŽ Fig. A pune pe cineva ├«ntr-o situa╚Ťie grea, f─âr─â ie╚Öire. 4. Refl. ╚Öi tranz. A (se) ad├ónci, a (se) cufunda. ÔÖŽ Refl. A intra ├«ntr-un loc care este (sau pare a fi) f─âr─â cap─ât, f─âr─â ie╚Öire. ÔÇô Lat. infundare sau ├«n + fund.
├ÄNFUND├üT1 s. n. Faptul de a (se) ├«nfunda. ÔÇô V. ├«nfunda.
├ÄNFUND├üT2, -─é, ├«nfunda╚Ťi, -te, adj. 1. ├Änchis, astupat ermetic. ÔŚŐ Vin ├«nfundat = vin pus ├«n sticle astupate ermetic. 2. Fig. (Despre sunete) ├Än─âbu╚Öit. ÔÇô V. ├«nfunda.
├ÄNFUND├ü, ├«nf├║nd, vb. I. 1. Tranz. A pune fund la un butoi, la o putin─â etc. ÔÖŽ A astupa complet un orificiu, o deschiz─âtur─â. ÔŚŐ Expr. A-i ├«nfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) s─â tac─â. ÔÖŽ Fig. A ├«n─âbu╚Öi un sunet, un zgomot. ÔŚŐ Loc. adv. Pe ├«nfundate = f─âr─â zgomot, ├«n─âbu╚Öit. 2. Refl. (Despre drumuri, suprafe╚Ťe etc.) A se ├«nchide, a se sf├ór╚Öi. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A i se ├«nfunda (cuiva) = a ajunge ├«ntr-o situa╚Ťie f─âr─â ie╚Öire, a nu-i mai merge; a o p─â╚Ťi. ÔÖŽ (Despre conducte, ╚Öan╚Ťuri etc.) A se astupa. ÔŚŐ Tranz. A ├«nfunda un ╚Öan╚Ť. 3. Tranz. A v├ór├«, a ├«ndesa (undeva la fund, ├«n ad├óncime). ÔÖŽ A umple bine. ÔŚŐ Expr. A ├«nfunda ocna (sau temni╚Ťa, pu╚Öc─âria) = a fi condamnat la ani grei de ├«nchisoare. ÔÖŽ A ├«ndesa pe cap p─âl─âria sau c─âciula. ÔÖŽ Refl. A se duce, a intra, a se ascunde ├«ntr-un loc unde nu poate fi u╚Öor descoperit. ÔÖŽ Fig. A pune pe cineva ├«ntr-o situa╚Ťie grea, f─âr─â ie╚Öire. 4. Refl. ╚Öi tranz. A (se) ad├ónci, a (se) cufunda. ÔÖŽ Refl. A intra ├«ntr-un loc care este (sau pare a fi) f─âr─â cap─ât, f─âr─â ie╚Öire. ÔÇô Lat. infundare sau ├«n + fund.
├ÄNFUND├üT1 s. n. ├Änfundare, astupare, astupat1. ÔÇô V. ├«nfunda.
├ÄNFUND├üT2, -─é, ├«nfunda╚Ťi, -te, adj. 1. ├Änchis, astupat ermetic. ÔŚŐ Vin ├«nfundat = vin pus ├«n sticle astupate ermetic. 2. Fig. (Despre sunete) ├Än─âbu╚Öit. ÔÇô V. ├«nfunda.
├ÄNFUND├ü, ├«nf├║nd, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la butoaie) A pune fund; (├«n special) a ├«nchide ermetic printr-un capac fixat ├«ntre doage. Au f─âcut ├«ndat─â polobocul, l-au ├«nfundat de un cap─ât ╚Öi l-au cercuit bine. SBIERA, P. 78. ├Äl b─âg─â ├«ntr-un butoi, ├«l ├«nfund─â bine ╚Öi-l dete pe g├«rl─â. ISPIRESCU, L. 345. ÔÖŽ (Cu privire la orificii, p. ext. la obiecte prev─âzute cu orificii) A astupa ermetic. ├Änfund─â sticla. ÔÖŽ (Cu privire la sunete) A ├«n─âbu╚Öi. Serdici ├«╚Öi str├«ngea... genunchii sub b─ârbie... ├«ncerc├«nd s─â-╚Öi ├«nfunde tusea. SAHIA, N. 115. 2. Refl. A se ├«nchide (ajung├«nd la un punct de unde nu mai continu─â), a nu mai avea ie╚Öire, a se sf├«r╚Öi. Drumul se ├«nfund─â. Ôľş Cerul era limpede ╚Öi albastru. Un singur nor ├«n z─âri, dinspre b─âl╚Ťi, acolo unde se ├«nfund─â un cap─ât al B─âr─âganului, ├«ncearc─â s─â vin─â spre oameni. SAHIA, N. A. 39. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A i se ├«nfunda cuiva = a ajunge ├«ntr-o situa╚Ťie f─âr─â ie╚Öire, a nu-i mai merge, a nu mai avea sc─âpare, a o p─â╚Ťi. I s-a ├«nfundat la proba de limba elin─â. C─éLINESCU, E. 115. De ast─â dat─â are s─â i se ├«nfunde lui Ercule. ISPIRESCU, U. 48. A umblat c├«t a umblat, Dar acum i s-a-nfundat. PANN, P. V. I 29. ÔÖŽ (Despre conducte, ╚Öan╚Ťuri) A se astupa prin depunere de material. 3. Tranz. (Cu privire la obiecte) A b─âga ad├«nc, a v├«r├«, a ├«ndesa (ca s─â ├«ncap─â ├«ntr-un spa╚Ťiu limitat). Puse g─âle╚Ťile jos ╚Öi ├«nfund─â sub c├«rp─â o ╚Öuvi╚Ť─â de p─âr galben. DUMITRIU, V. L. 120. ÔŚŐ (Poetic) Ia prive╚Öte cum zorile alung─â negurile, parc─â le ├«nfund─â ├«n v─âg─âunile dealurilor. BUJOR, S. 31. ÔÖŽ (Complementul indic─â spa╚Ťiul ├«n care se bag─â ceva) A umple bine, a ├«ndesa (cu ceva). I-a dat p├«ine de l-a s─âturat ╚Öi ╚Öi traista i-a ├«nfundat. ╚śEZ. III 95. ÔÖŽ A trage ├«n jos p─âl─âria sau c─âciula, ca s─â acopere bine capul. ├Änfund├«ndu-╚Öi p─âl─âria pe loc, pe frunte, agentul sanitar ie╚Öi ├«n curtea cramei. DUMITRIU, N. 262. ÔÖŽ (Cu privire la persoane). A b─âga (pe cineva) ├«ntr-un loc de unde s─â nu mai poat─â ie╚Öi cur├«nd; a ├«nchide. L-am ├«nfundat pe Guli╚Ť─â ├«ntr-un pension ╚Öi am r─âmas liber─â, de capu meu. ALECSANDRI, T. I 312. La ocn─â-l ├«nfundar─â. id. P. P. 230. ÔÖŽ Fig. A pune pe cineva ├«ntr-o situa╚Ťie grea, f─âr─â ie╚Öire; a reduce la t─âcere. Jup├«n Dumitrache (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap ├«n semn de aprobare, ├«l ├«ntrerupe cu entuziasm): Hahahaha! i-a-nfundat. CARAGIALE, O. I 54. Las-o, cucoane Matachi, s-o ├«nfund cu minciuna. ALECSANDRI, T. 964. ÔÖŽ Refl. A se duce, a intra ├«ntr-un loc f─âr─â inten╚Ťia de a ie╚Öi cur├«nd. Pricopsitul de cumnatu-meu, n-a╚Ö mai fi avut parte de el! Cine ╚Ötie ├«n ce c├«rcium─â s-a-nfundat! CARAGIALE, O. I 49. Poftim po╚Öte!... Dac─â nu merg caii, fug surugiii! Da unde s-o ├«nfundat bl─âst─âma╚Ťii? ALECSANDRI, T. I 114. 4. Refl. A se ad├«nci, a se v├«r├« mai ad├«nc, a se cufunda. Cu o carte ╚Öi doi-trei covrigi disp─ârea de acas─â ├«nfund├«ndu-se prin codrii din ├«mprejurimile Ipote╚Ötilor. C─éLINESCU, E. 53. Directorul general... a scuturat scrumul ╚Ťig─ârii absent ╚Öi a morm─âit, ├«nfund├«ndu-se comod ├«n fotoliu. SAHIA, N. 35. Ochii fetei se-nfundase ├«n cap. EMINESCU, N. 25. ÔŚŐ Tranz. Mi-am ├«nfundat ad├«nc picioarele ├«n p─âm├«ntul gropii. SAHIA, N. 120. ╚śi de frig la piept ╚Öi-ncheie tremur├«nd halatul vechi, ├Ä╚Öi ├«nfund─â g├«tu-n guler ╚Öi bumbacul ├«n urechi. EMINESCU, O. I 132. ÔÖŽ Refl. A intra ├«ntr-un loc care este (sau pare a fi) f─âr─â cap─ât, f─âr─â ie╚Öire. Se ├«nfunda tot mai tare ├«n p─âdure. AG├ÄRBICEANU, S. P. 20. Trecui Tazl─âul de partea cealalt─â, m─â ├«mbr─âcai iute ╚Öi m─â ├«nfundai ├«n p─âdure. HOGA╚ś, M. N. 234. P─âdurea-i mare, el ╚Ötie unde s-a fi ├«nfundat. CREANG─é, P. 122. Pe fug─â c─â se punea, Prin dudaie se-nfunda. TEODORESCU, P. P. 575. ÔŚŐ Tranz. P├«lcurile de oameni, cu neveste t─âcute ╚Öi palide, cu copii sc├«ncind, se preg─âteau s─â ├«nfunde negura codrilor ╚Öi a mun╚Ťilor. SADOVEANU, O. I 513.
├ÄNFUND├üT1 s. n. (├«n loc. adv.) Pe ├«nfundate = f─âr─â zgomot, ├«n─âbu╚Öit. Evantia suferea ├«n t─âcere. Noaptea uneori gemea pl├«ng├«nd pe ├«nfundate. BART, E. 306. A l─âcr─âmat pe ├«nfundate de dorul calului. SANDU-ALDEA, U. P. 18. Biata fat─â t─âcea ╚Öi pl├«ngea pe ├«nfundate, neav├«nd cui spune focul. POPESCU, B. I 110. ÔÇô Form─â gramatical─â: (├«n locu╚Ťiune) ├«nfundate.
├ÄNFUND├üT2, -─é, ├«nfunda╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre butoaie) ├Änchis ermetic, cu fundul ╚Öi capacul bine fixate ├«ntre doage. Vas l─ât─âre╚Ť, rotund, f─âcut din lemn de brad, nalt ca o cof─â ╚Öi ├«nfundat la am├«ndou─â capetele. ╚śEZ. II 23. ÔÖŽ (Despre sticle) Astupat ermetic, cu un dop b─âgat ad├«nc. Sticl─â ├«nfundat─â. ÔÖŽ Vin ├«nfundat = vin ╚Ťinut (mult timp) ├«n sticle astupate; (substantivat, f.) con╚Ťinutul unei sticle cu astfel de vin. Mai bem o ├«nfundat─â?... Asta o pl─âtesc eu. CARAGIALE, O. II 302. 2. (Despre sunete, zgomote) ├Än─âbu╚Öit. Se aude... un pl├«nset ├«nfundat. SAHIA, N. 22. Un zgomot ├«nfundat, ca dintr-o p─âdure dep─ârtat─â, b─âtut─â de v├«nt pe vreme de iarn─â, s-apropie din ce ├«n ce. SP. POPESCU, M. G. 50. Zgomote nehot─âr├«te vin din dep─ârtare... Parc─â s├«nt tropote de cal, bubuituri de mai ├«nfundate. CARAGIALE, O. I 290. ÔŚŐ (Adverbial) ├Äncepu s─â pl├«ng─â ├«nfundat. BART, E. 351. Striga... ├«nfundat: ┬ź├Ämp─âratul Midas are urechi de m─âgar!┬╗. ISPIRESCU, U. 112. 3. Ad├«ncit, v├«r├«t, cufundat. Marinic─â mergea zgribulit cu b─â╚Ťul de alun str├«ns sub╚Ťioar─â, cu capul ├«nfundat ├«ntre umeri ╚Öi cu urechile ├«n guler. DUMITRIU, N. 13. Paznicii de noapte trec cu capetele ├«nfundate ├«n mantale albe. EMINESCU, N. 51. ÔÖŽ R─ât─âcit, pierdut; dosit, ascuns. Era ├«nfundat ├«ntr-un desi╚Ö, l├«ng─â o pr─âpastie. RETEGANUL, P. I 3. 4. ├Än╚Ťesat, plin, doldora. Nijni-Novgorodul o fi acum ├«nfundat de cor─âbii. SAHIA, N. 64. 5. (Rar, despre fiin╚Ťe) ├Ändesat la corp, bine legat, trupe╚Ö. Arici mic, mic, da ├«nfundat. ╚śEZ. III 27.
înfundá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfúndă
!înfundát s. n.
înfundáte (pe ~) loc. adv.
înfundá vb., ind. prez. 1 sg. înfúnd, 3 sg. și pl. înfúndă, perf. s. 1 sg. înfundái
înfundát s. n. (pl. înfundáte în loc. pe ~)
ÎNFUNDÁ vb. I. 1. v. obtura. 2. v. oblitera. 3. a se închide. (Drumul se ~.) II. 1. a îndopa, a umple. (~ soba cu lemne.) 2. v. îndesa. 3. v. afunda. 4. a se adânci, a se afunda, a se cufunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.) 5. a(-și) afunda, a(-și) cufunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)
ÎNFUNDÁ vb. v. încuia.
ÎNFUNDÁT adj., adv. 1. adj. astupat, închis, (pop.) pecetluit. (Butoi ~.) 2. adj. v. înăbușit. 3. adj., adv. v. mocnit. 4. adj. v. dus.
A ├«nfunda Ôëá a desfunda
A ├ÄNFUND├ü ├«nf├║nd tranz. 1) (butoaie) A astupa cu un fund. 2) (g─âuri) A ├«nchide ermetic. ÔŚŐ ~ cuiva gura a face pe cineva s─â tac─â. 3) A ├«ndesa p├ón─â la fund. ~ c─âciula pe cap. 4) fig. A pune ├«ntr-o situa╚Ťie dificil─â; a aduce ├«n impas. ÔŚŐ ~ pu╚Öc─âria a fi condamnat la ├«nchisoare. /<lat. infundare
A SE ├ÄNFUND├ü m─â ├«nf├║nd intranz. 1) (despre ╚Öan╚Ťuri, conducte) A se ├«nchide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi ├«ntrerupt; a se ├«nchide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra ad├ónc (├«n n─âmol, glod, z─âpad─â, nisip), f─âr─â a putea s─â ├«nainteze; a se ├«mpotmoli. 4) fig. fam. A se izola ├«ntr-un loc ascuns de ochii lumii; a se ├«ngropa. /<lat. infundare
├ÄNFUND├üT1 n. v. A ├ÄNFUNDA ╚Öi A SE ├ÄNFUNDA. ÔŚŐ Pe ~ f─âr─â zgomot; ├«n─âdu╚Öit. /v. a (se) ├«nfunda
├ÄNFUND├üT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A ├ÄNFUNDA ╚Öi A SE ├ÄNFUNDA. ÔŚŐ Vin ~ vin ╚Ťinut mult timp astupat ermetic. 2) (despre sunete, zgomote) Care nu are rezonan╚Ť─â; surd; ├«nchis. /v. a (se) ├«nfunda
├«nfund├á v. 1. a pune un fund (la bu╚Ťi); 2. a astupa, a ├«nchide: a ├«nfunda o u╚Ö─â, un drum; 3. a str├ómtora: a ├«nfunda pe du╚Öman ├«ntrÔÇÖo vale; 4. fig. a pune ├«n str├ómtoare, a nu l─âsa mijloc de sc─âpare: lÔÇÖam ├«nfundat, acum ╚Ťi sÔÇÖa ├«nfundat; 5. a b─âga ad├ónc: ├«╚Öi ├«nfund─â g├ótu ├«n guler EM.; 6. a se risipi, a c─âuta ad─âpost: oamenii au ├«nfundat p─âdurile.
├«nfundat a. 1. astupat, ├«nchis: strad─â ├«nfundat─â; 2. ├«nn─âbu╚Öit: r├ósete ├«nfundate; 3. se zice de vitele cari sunt mai trupe╚Öe ╚Öi cu coarne potrivite. ÔĽĹ adv. 1. ├«n sine, pe t─âcute: a r├óde, a pl├ónge ├«nfundat; 2. pe ├«ndesate: ├«ncepur─â a-l buchisi ├«nfundat ISP.; 3. fig. redus la extremitate, confundat: se v─âzu ├«nfundat.
├«nf├║nd, a -├í v. tr. (d. fund, ca ╚Öi a- ╚Öi cu-fund). Pun fund, astup cu fundu, cepu sa┼ş dopu: a ├«nfunda un buto─ş, o butelie. Astup, ├«nchid: a ├«nfunda o u╚Ö─â, un drum. ├Ändes: ├«╚Ö─ş ├«nfund─â g├«tuÔÇÖn umer─ş ╚Öi bumbacuÔÇÖn urech─ş. M─â ascund, caut ad─âpost, ajung ├«n: locuitori─ş de fric─â a┼ş ├«nfundat p─âdurile, ho╚Ťi─ş ├«nfund─â pu╚Öc─âriile. Aduc la o str├«mtoare din care s─â nu ma─ş poat─â ─şe╚Öi: C├«ni─ş o ├«nfundase pe vulpe. Fig. Pun ├«n cof─â, rad, ├«nving pin vorb─â sa┼ş ╚Ötiin╚Ť─â: ─ş-a ├«nfundat pe to╚Ť─ş ├«nv─â╚Ťa╚Ťi─ş. Zdrobesc cu ├«ntreb─ârile sa┼ş cu r─âspunsurile a╚Öa ├«nc├«t s─â nu ma─ş poat─â ob─şecta nimic: judec─âtoru l-a ├«nfundat pe criminal. V. refl. M─â astup, m─â ├«nchid: drumu sÔÇÖa ├«nfundat. M─â ├«ndes: bumbacu i sÔÇÖa ├«nfundat ├«n urech─ş. M─â afund, m─â ascund, dispar: lupi─ş sÔÇÖa┼ş ├«nfundat ├«n codri. Fig. Sta┼ş retras de lume: m─â ├«nfund ├«n cas─â, ├«n provincie. A ╚Ťi se ├«nfunda, a ╚Ťi se sf├«r╚Öi un r─â┼ş pe care-l comitea─ş: ho╚Ťulu─ş i sÔÇÖa ├«nfundat ├«n fine, c─â poli╚Ťia l-a prins.
├«nfund├ít, -─â adj. Astupat, ├«nchis: buto─ş, butelie, strad─â ├«nfundat─â. ├Än─âbu╚Öit, ├«n─âdu╚Öit: r├«sete ├«nfundate. Ascuns, la ad─âpost: be╚Ťie, b─âta─şe ├«nfundat─â. Redus la nemi╚Öcare or─ş t─âcere: ho╚Ťu se v─âzu ├«nfundat. Adv. ├Än mod ├«n─âdu╚Öit, secret: a r├«de, a pl├«nge ├«nfundat. ├Än secret, f─âr─â s─â se aud─â: l-a┼ş b─âtut ├«nfundat. Pe ├«nfundate, f─âr─â s─â se aud─â (ma─ş ales ironic): a r├«de, a bea, a bate pe ├«nfundate.
ÎNFUNDA vb. I. 1. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) obtura. (A ~ un canal, o conductă.) 2. (MED.) a (se) astupa, a (se) oblitera. (Lumenul unui organ tubular se poate ~.) 3. a se închide. (Drumul se ~.) II. 1. a îndopa, a umple. (~ soba cu lemne.) 2. a băga, a îndesa, a trage, a vîrî. (~ căciula pe cap) 3. a (se) adînci, a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 4. a se adînci, a se afunda, a se cufunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i se ~ în orbite.) 5. a(-și) afunda, a(-și) cufunda, (fig.) a(-și) îngropa. (Își ~ fruntea în palme.)
înfunda vb. v. ÎNCUIA.
ÎNFUNDAT adj., adv. 1. adj. astupat, închis, (pop.) pecetluit. (Butoi ~.) 2. adj. înăbușit, slab, stins, surd, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) 3. adj., adv. înăbușit, mocnit. (Foc ~; focul arde ~.) 4. adj. căzut, dus. (Cu ochii ~.)
a i se ├«nfunda (cuiva) expr. a ajunge ├«ntr-o situa╚Ťie f─âr─â ie╚Öire; a nu-i mai merge.
a ├«nfunda ocna / temni╚Ťa / pu╚Öc─âria expr. a fi condamnat la ani grei de ├«nchisoare.
a se ├«nfunda ├«n noroi / ├«n mocirl─â expr. 1. a duce o via╚Ť─â din ce ├«n ce mai imoral─â; a fi depravat / destr─âb─âlat. 2. a se compromite. 3. a se ├«ntov─âr─â╚Öi cu persoane dec─âzute, a intra ├«ntr-un mediu degradant.
├«nfunda, ├«nfund v. t. (intl.) a denun╚Ťa.

înfundat dex online | sinonim

înfundat definitie

Intrare: înfunda
înfunda verb grupa I conjugarea I
Intrare: înfundat (adj.)
înfundat 1 adj. adjectiv
Intrare: înfundat (s.n.)
înfundat 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru