Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru ├«nfumurat

├ÄNFUMUR├ü, ├«nfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu ├«ng├ómfare, a-╚Öi da aere, a se ├«ng├ómfa, a se infatua. ÔÇô ├Än + fumuri (pl. lui fum).
├ÄNFUMUR├üT, -─é, ├«nfumura╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) ├Äng├ómfat, ├«ncrezut, ├«nchipuit, infatuat. ÔÇô V. ├«nfumura.
├ÄNFUMUR├ü, ├«nfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu ├«ng├ómfare, a-╚Öi da aere, a se ├«ng├ómfa, a se infatua. ÔÇô ├Än + fumuri (pl. lui fum).
├ÄNFUMUR├üT, -─é, ├«nfumura╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) ├Äng├ómfat, ├«ncrezut, ├«nchipuit, infatuat. ÔÇô V. ├«nfumura.
├ÄNFUMUR├ü, ├«nfumurez, vb. I. Refl. A se ├«ng├«mfa, a fi ├«ncrezut, a-╚Öi atribui o importan╚Ť─â exagerat─â (dispre╚Ťuind sau minimaliz├«nd valoarea altora), a-╚Öi da aere.
├ÄNFUMUR├üT, -─é, ├«nfumura╚Ťi, -te, adj. ├Äng├«mfat, ├«ncrezut, ├«nchipuit. Auzise c─â unii dintr-├«n╚Öii s├«nt... ├«nfumura╚Ťi. ISPIRESCU, L. 246. Era... ╚Öi-nfumurat─â c─â nimeni nu ╚Ötie juca mai bine ca ea. CARAGIALE, O. III 34. Numai fumuri vezi aice La femei ╚Öi la b─ârba╚Ťi... po╚Ťi dar zice C─â-s mai to╚Ťi ├«nfumura╚Ťi. ALECSANDRI, T. I 175. ÔŚŐ (Substantivat) ├Ämi dau seama c─â r─âspunderea mea nu-i u╚Öoar─â. Dac─â a╚Ö crede c─â o s─â-mi fie u╚Öor, a╚Ö fi un ├«nfumurat. DEMETRIUS, C. 70.
!înfumurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfumureáză
├«nfumur├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nfumur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfumure├íz─â
ÎNFUMURÁ vb. v. îngâmfa.
ÎNFUMURÁT adj. v. îngâmfat.
├Änfumurat Ôëá modest
A SE ├ÄNFUMUR├ü m─â ~├ęz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se ├«ng├ómfa; a se ├«mp─âuna. 2) A-╚Öi da importan╚Ť─â deosebit─â; a se umfla ├«n pene; a se seme╚Ťi; a se ├«ng├ómfa; a se ├«mp─âuna. /├«n + fumuri
înfumurà v. 1. a băga fumuri de mândrie în capul cuiva; 2. a se crede mai mult decât ceea ce este.
înfumurat a. care se crede prea mult, coprins de o mândrie nebunească.
├«nfumur├ít, -─â adj. ├Äncrezut, ├«ng├«nfat, plin de fumur─ş, de fudulie: un t├«n─âr ├«nfumurat.
├«nfumur├ęz v. tr. (d. fumur─ş, pl. d. fum). Umplu de fumur─ş, de fudulie. V. refl. M─â umplu de vanitate.
├ÄNFUMURA vb. a se f─âli, a se fuduli, a se groz─âvi, a se infatua, a se ├«mp─âuna, a se ing├«mfa, a se l─âuda, a se m├«ndri, a se seme╚Ťi, (rar) a se trufi, (├«nv. ╚Öi pop.) a se m─âri, (pop.) a se p─âuni, (reg.) a se b├«rzoia, a se f─âlo╚Öi, a se marghioli, a se sf─âto╚Öi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se mar╚Ťafoi, (Transilv. ╚Öi Ban.) a se n─âscocor├«, (├«nv.) a se ├«n─âl╚Ťa, a se prea├«n─âl╚Ťa, a se pream─âri, a se prear─âdica, a se ridica, (fam. fig.) a se ├«nfoia, a se umfla, (arg.) a se ╚Öuc─âri. (Nu te mai ~ at├óta f─âr─â temei!)
├ÄNFUMURAT adj. fudul, grandoman, infatuat, ├«ncrezut, ├«ng├«mfat, megaloman, m├«ndru, orgolios, seme╚Ť, trufa╚Ö, ╚Ťan╚Ťo╚Ö, vanitos, (livr.) prezum╚Ťios, suficient, (├«nv. ╚Öi pop.) m─âre╚Ť, (pop. ╚Öi fam.) ╚Ť├«fnos, (pop.) falnic, f─âlos, ├«nchipuit, (├«nv. ╚Öi reg.) p├«╚Öin, (prin Ban.) m─âros, (prin Mold.) n─ârtos, (├«nv.) fumuros, prea├«n─âl╚Ťat, zadarnic, (fig.) b─â╚Ťos, ├«n╚Ťepat, scrobit.

înfumurat dex online | sinonim

înfumurat definitie

Intrare: înfumura
înfumura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înfumurat
înfumurat adjectiv