Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ├«nfulecare

├ÄNFULEC├ü, ├«nf├║lec, vb. I. Tranz. A m├ónca lacom ╚Öi repede, a ├«nghi╚Ťi pe ner─âsuflate. [Var.: ├«nfulic├í vb. I] ÔÇô Lat. infollicare.
├ÄNFULEC├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfuleca. ÔÇô V. ├«nfuleca.
ÎNFULICÁ vb. I v. înfuleca.
├ÄNFULEC├ü, ├«nf├║lec, vb. I. Tranz. (Fam.) A m├ónca lacom ╚Öi repede, a ├«nghi╚Ťi pe ner─âsuflate. [Var.: ├«nfulic├í vb. I] ÔÇô Lat. infollicare.
├ÄNFULEC├üRE s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ├«nfuleca. ÔÇô V. ├«nfuleca.
ÎNFULICÁ vb. I v. înfuleca.
├ÄNFULEC├ü, ├«nf├║lec, vb. I Tranz. (Familiar) A m├«nca repede ╚Öi cu l─âcomie, a se ├«ndopa, a ├«nghi╚Ťi pe ner─âsuflate, a ├«mbuca zgomotos ╚Öi lacom. Copiii, intimida╚Ťi, se supravegheau s─â nu ├«nfulice hartane prea mari. C. PETRESCU, A. 292. ÔŚŐ Fig. Iac─ât─â, r├«ul ├«njur─â ╚Öi latr─â. C├«nd vin apele mari se azv├«rle ╚Öi mu╚Öc─â: ├Änfulec─â holda ╚Öi focu din vatr─â. DE╚śLIU, G. 25. ÔŚŐ Absol. V-a privit ├«n timp ce-nfuleca╚Ťi cu gurile m├«njite de zah─ârul gogo╚Öilor. PAS, Z. I 76. ÔÇô Variant─â: ├«nfulic├í (VLAHU╚Ü─é, O. A. 386, CREANG─é, P. 261) vb. I.
├ÄNFULEC├üRE s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ├«nfuleca.
ÎNFULICÁ vb. I v. înfuleca.
înfulecá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfúlecă
înfulecáre s. f., g.-d. art. înfulecắrii
înfulecá vb., ind. prez. 1 sg. înfúlec, 3 sg. și pl. înfúlecă; ger. înfulecând
înfulecáre s. f., g.-d. art. înfulecării
ÎNFULECÁ vb. (reg.) a hutupi, (prin Transilv.) a huzdupa, a sovâlca, (fam.) a îmbuca. (~ cu multă poftă.)
├«nfulic├í (├«nf├║lic, ├«nfulic├ít), vb. ÔÇô 1. A ├«mpov─âra, a cople╚Öi, a cov├«r╚Öi. ÔÇô 2. A ├«nghi╚Ťi, a ├«nfuleca. ÔÇô Var. ├«nfuleca, (rar) ├«nfuli. Lat. full─şc─üre ÔÇ×a scutura, a bateÔÇŁ, de la fullo ÔÇ×b─ât─âtoare, piu─âÔÇŁ. Pentru trecerea semantic─â, cf. sp. cargar. Explica╚Ťia tradi╚Ťional─â, pe baza lat. foll─şc─üre, de la follis (Pu╚Öcariu 846; Candrea-Dens., 620; REW 3417; DAR), pare mai pu╚Ťin conving─âtoare, ├«ntruc├«t lat. ├«nseamn─â ÔÇ×a sufla, a pufniÔÇŁ (pentru a explica semantismul, Tiktin admite influen╚Ťa lui foale), ╚Öi c─â primul sens, care trebuie s─â fie cel original, r─âm├«ne neexplicat. Ultima var., pentru care se citeaz─â un singur ex., este neclar─â.
A ├ÄNFULEC├ü ├«nf├║lec tranz. pop. A m├ónca repede ╚Öi cu l─âcomie (├«nghi╚Ťind f─âr─â a mesteca). /<lat. infollicare
├«nfulic├á v. Mold. a ├«nghi╚Ťi cu l─âcomie (de vite c├ónd scap─â la str├ónsur─â ╚Öi ironic despre oameni): mi ╚Ťi le-a ├«nfulicat CR. [Lat. FOLLICARE (lit. a b─âga ├«n foale)].
├«nf├║lic, a -├í v. tr. (d. foale, stomah, or─ş d. lat. infoilicare). Est. Fam. ├Änghit cu l─âcomie. Rar. Apuc mult, car ├«n mare cantitate. ÔÇô ╚śi ├«nfulesc (N. R. R. 1, 225, ╚Öi Pu╚Öc.).
ÎNFULECA vb. (reg.) a hutupi, (prin Transilv.) a huzdupa, a sovîlca, (fam.) a îmbuca. (~ cu multă poftă.)
├«nfuleca, ├«nfulec v. t. a m├ónca lacom ╚Öi repede; a ├«nghi╚Ťi pe ner─âsuflate

înfulecare dex online | sinonim

înfulecare definitie

Intrare: înfuleca
înfulica verb grupa I conjugarea I
înfuleca verb grupa I conjugarea I
Intrare: înfulecare
înfulecare substantiv feminin