ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.

ÎNFRUPTÁRE s. f. Acțiunea de a se înfrupta. – V. înfrupta.

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.

ÎNFRUPTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a se înfrupta. – V. înfrupta.

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. 1. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau «cu») A gusta, a mînca, a se împărtăși din ceva bun. Nu o dată se înfruptaseră din masa Măriucăi. CONTEMPORANUL, V_I 301. ◊ Fig. Nu m-ăi lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare? ALECSANDRI, T. I 247. ♦ (Popular) A mînca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ironic) A trage beneficii (ilicite), a profita de...; a se atinge de... În consiliile... de administrație intrau avocați cu trecere, oameni politici din toate partidele, care se înfruptau fiecare din cîte douăzeci și treizeci de asemenea consilii. EFTIMIU, N. 23. 2. Tranz. (Rar) A sătura, a satisface. Trebuie, pravoslavnicule, să dischizi băierile pungii, să verși la bani cu pumnul, ca să-nfrupți pe toți. ALECSANDRI, T. 1376.

ÎNFRUPTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înfrupta.

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A gusta, a mânca din ceva bun. ♦ (În ritualul creștin) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... ♦ Tranz. (Rar) A face pe cineva părtaș la un câștig, la un beneficiu (ilicit). – Din în- + frupt.

!înfruptá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfrúptă

înfruptáre s. f., g.-d. art. înfruptắrii

înfruptá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúpt, 3 sg. și pl. înfrúptă, perf. s. 1 sg. înfruptái

înfruptáre s. f., g.-d. art. înfruptării

ÎNFRUPTÁ vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)

ÎNFRUPTÁRE s. (pop. și fam.) îndulcire. (~ din toate bunătățile.)

A ÎNFRUPTÁ înfrúpt tranz. rar A face să se înfrupte. [Sil. în-frup-] /în + frupt

A SE ÎNFRUPTÁ mă înfrúpt intranz. 1) bis. A mânca de frupt în zilele de post. 2) A gusta puțin (din ceva dorit); a se îndulci. 3) fig. A trage foloase în mod necinstit; a se alege cu profit. /în + frupt

înfruptà v. Mold. 1. a mânca bucate de dulce în zile de post; 2. fam. a gusta ceva oprit: nu m’ei lăsa să mă ’nfrupt cu o sărutare? AL. [V. frupt].

înfrúpt, a -á v. tr. (d. frupt). Daŭ cuĭva și-l fac să mănînce bucate de frupt: l-am înfruptat c’o găină. V. refl. Mănînc bucate de frupt. Fig. Mă ating de, fur: un funcționar care s’a înfruptat din baniĭ statuluĭ. – Azĭ și înfruct (după fruct), ceĭa ce nu e recomandabil.

ÎNFRUPTA vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)

ÎNFRUPTARE s. (pop. și fam.) îndulcire. (~ din toate bunătățile.)