Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru înfrupta

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.
ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.
ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. 1. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau «cu») A gusta, a mînca, a se împărtăși din ceva bun. Nu o dată se înfruptaseră din masa Măriucăi. CONTEMPORANUL, VI 301. ◊ Fig. Nu m-ăi lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare? ALECSANDRI, T. I 247. ♦ (Popular) A mînca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ironic) A trage beneficii (ilicite), a profita de...; a se atinge de... În consiliile... de administrație intrau avocați cu trecere, oameni politici din toate partidele, care se înfruptau fiecare din cîte douăzeci și treizeci de asemenea consilii. EFTIMIU, N. 23. 2. Tranz. (Rar) A sătura, a satisface. Trebuie, pravoslavnicule, să dischizi băierile pungii, să verși la bani cu pumnul, ca să-nfrupți pe toți. ALECSANDRI, T. 1376.
ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A gusta, a mânca din ceva bun. ♦ (În ritualul creștin) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... ♦ Tranz. (Rar) A face pe cineva părtaș la un câștig, la un beneficiu (ilicit). – Din în- + frupt.
!înfruptá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfrúptă
înfruptá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúpt, 3 sg. și pl. înfrúptă, perf. s. 1 sg. înfruptái
ÎNFRUPTÁ vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)
A ÎNFRUPTÁ înfrúpt tranz. rar A face să se înfrupte. [Sil. în-frup-] /în + frupt
A SE ÎNFRUPTÁ mă înfrúpt intranz. 1) bis. A mânca de frupt în zilele de post. 2) A gusta puțin (din ceva dorit); a se îndulci. 3) fig. A trage foloase în mod necinstit; a se alege cu profit. /în + frupt
înfruptà v. Mold. 1. a mânca bucate de dulce în zile de post; 2. fam. a gusta ceva oprit: nu m’ei lăsa să mă ’nfrupt cu o sărutare? AL. [V. frupt].
înfrúpt, a v. tr. (d. frupt). Daŭ cuĭva și-l fac să mănînce bucate de frupt: l-am înfruptat c’o găină. V. refl. Mănînc bucate de frupt. Fig. Mă ating de, fur: un funcționar care s’a înfruptat din baniĭ statuluĭ. – Azĭ și înfruct (după fruct), ceĭa ce nu e recomandabil.
ÎNFRUPTA vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)

înfrupta dex online | sinonim

înfrupta definitie

Intrare: înfrupta
înfrupta verb grupa I conjugarea I