Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«nfrunzit

├ÄNFRUNZ├Ź, pers. 3 ├«nfrunze╚Öte, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. ÔÇô ├Än + frunz─â.
├ÄNFRUNZ├ŹT, -─é, ├«nfrunzi╚Ťi, -te, adj. C─âruia i-a dat frunza, plin de frunze. ÔÇô V. ├«nfrunzi.
├ÄNFRUNZ├Ź, pers. 3 ├«nfrunze╚Öte, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. ÔÇô ├Än + frunz─â.
├ÄNFRUNZ├ŹT, -─é, ├«nfrunzi╚Ťi, -te, adj. C─âruia i-a dat frunza, plin de frunze. ÔÇô V. ├«nfrunzi.
├ÄNFRUNZ├Ź, ├«nfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. ├«nverzi. P─âdurea mai lupt─â ╚Öi vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu s─â dea, S─â vie prim─âvara, S─â-nfrunzeasc─â p─âdurea. ANT. LIT. POP. I 438.
├ÄNFRUNZ├ŹT, -─é, ├«nfrunzi╚Ťi, -te, adj. Care a dat frunze, acoperit cu frunze, plin de frunze. Numai un stuf de trandafiri mai era ├«nfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. ╚śtefan-vod─â r─ât─âcit intr─â-n codrul ├«nfrunzit. ALECSANDRI, P. A. 133. M├«ndru-i codru ╚Öi-nfrunzit. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 129.
├«nfrunz├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ├«nfrunz├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«nfrunze├í; conj. prez. 3 s─â ├«nfrunze├ísc─â
├«nfrunz├ş vb., ind. prez. 3 sg. ├«nfrunz├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«nfrunze├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfrunze├ísc─â
├ÄNFRUNZ├Ź vb. a ├«nverzi. (Copacii au ~.)
├ÄNFRUNZ├ŹT adj. ├«nverzit. (Copaci ~.)
A ├«nfrunzi Ôëá a (se) desfrunzi
├Änfrunzit Ôëá desfrunzit
A ├ÄNFRUNZ├Ź pers. 3 ~├ę╚Öte intranz. (mai ales despre arbori ╚Öi arbu╚Öti) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire
├«nfrunz├Č v. a se acoperi cu frunze, a ├«nverzi. [Lat. FRONDESCERE].
├«nfrunz├ęsc v. intr. (d. frunz─â, ca lat. frond├ęscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a ├«nfrunzit.
ÎNFRUNZI vb. a înverzi. (Copacii au ~.)
ÎNFRUNZIT adj. înverzit. (Copaci ~.)

înfrunzit dex online | sinonim

înfrunzit definitie

Intrare: înfrunzi
înfrunzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înfrunzit
înfrunzit adjectiv