ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

ÎNFRUNZÍT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Căruia i-a dat frunza, plin de frunze. – V. înfrunzi.

ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

ÎNFRUNZÍT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Căruia i-a dat frunza, plin de frunze. – V. înfrunzi.

ÎNFRUNZÍ, înfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. înverzi. Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438.

ÎNFRUNZÍT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Care a dat frunze, acoperit cu frunze, plin de frunze. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. Ștefan-vodă rătăcit intră-n codrul înfrunzit. ALECSANDRI, P. A. 133. Mîndru-i codru și-nfrunzit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129.

înfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 să înfrunzeáscă

înfrunzí vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrunzeáscă

ÎNFRUNZÍ vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

ÎNFRUNZÍT adj. înverzit. (Copaci ~.)

A înfrunzi ≠ a (se) desfrunzi

Înfrunzit ≠ desfrunzit

A ÎNFRUNZÍ pers. 3 ~éște intranz. (mai ales despre arbori și arbuști) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire

înfrunzì v. a se acoperi cu frunze, a înverzi. [Lat. FRONDESCERE].

înfrunzésc v. intr. (d. frunză, ca lat. frondéscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a înfrunzit.

ÎNFRUNZI vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

ÎNFRUNZIT adj. înverzit. (Copaci ~.)