Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«nfrunzire

├ÄNFRUNZ├Ź, pers. 3 ├«nfrunze╚Öte, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. ÔÇô ├Än + frunz─â.
├ÄNFRUNZ├ŹRE, ├«nfrunziri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfrunzi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nfrunzi.
├ÄNFRUNZ├Ź, pers. 3 ├«nfrunze╚Öte, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. ÔÇô ├Än + frunz─â.
├ÄNFRUNZ├ŹRE, ├«nfrunziri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfrunzi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nfrunzi.
├ÄNFRUNZ├Ź, ├«nfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. ├«nverzi. P─âdurea mai lupt─â ╚Öi vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu s─â dea, S─â vie prim─âvara, S─â-nfrunzeasc─â p─âdurea. ANT. LIT. POP. I 438.
├«nfrunz├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ├«nfrunz├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«nfrunze├í; conj. prez. 3 s─â ├«nfrunze├ísc─â
├«nfrunz├şre s. f., g.-d. art. ├«nfrunz├şrii; pl. ├«nfrunz├şri
├«nfrunz├ş vb., ind. prez. 3 sg. ├«nfrunz├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«nfrunze├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfrunze├ísc─â
├«nfrunz├şre s. f., g.-d. art. ├«nfrunz├şrii; pl. ├«nfrunz├şri
├ÄNFRUNZ├Ź vb. a ├«nverzi. (Copacii au ~.)
├ÄNFRUNZ├ŹRE s. ├«nverzire. (~ copacilor.)
A ├«nfrunzi Ôëá a (se) desfrunzi
A ├ÄNFRUNZ├Ź pers. 3 ~├ę╚Öte intranz. (mai ales despre arbori ╚Öi arbu╚Öti) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire
├«nfrunz├Č v. a se acoperi cu frunze, a ├«nverzi. [Lat. FRONDESCERE].
├«nfrunz├ęsc v. intr. (d. frunz─â, ca lat. frond├ęscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a ├«nfrunzit.
ÎNFRUNZI vb. a înverzi. (Copacii au ~.)
ÎNFRUNZIRE s. înverzire. (~ copacilor.)

înfrunzire dex online | sinonim

înfrunzire definitie

Intrare: înfrunzi
înfrunzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înfrunzire
înfrunzire substantiv feminin