ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se înfrumuseța. – În + frumos.

ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se înfrumuseța. – În + frumos.

ÎNFRUMOȘÁ, înfrumoșez, vb. I. Refl. (Transilv.) A se înfrumuseța, a deveni mai frumos. De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămîind mereu frumoasă. COȘBUC, P. I 72.

înfrumoșá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înfrumoșeáză, 1 pl. înfrumoșắm; conj. prez. 3 să înfrumoșéze; ger. înfrumoșấnd

înfrumoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfrumoșéz, 1 pl. înfrumoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrumoșéze; ger. înfrumoșând

ÎNFRUMOȘÁ vb. v. împodobi, înfrumuseța, orna.

înfrumoșáre s.f. (reg.) înfrumusețare, împodobire.

înfrumoșa vb. v. ÎMPODOBI. ÎNFRUMUSEȚA. ORNA.