ÎNFRIGURÁT, -Ă, înfrigurați, -te, adj. Care tremură de frig, pătruns de frig; fig. cuprins de nerăbdare, de emoție, de zel; febril. – În + friguri + suf. -at.

ÎNFRIGURÁT, -Ă, înfrigurați, -te, adj. Care tremură de frig, pătruns de frig; fig. cuprins de nerăbdare, de emoție, de zel; febril. – În + friguri + suf. -at.

ÎNFRIGURÁT, -Ă, înfrigurați, -te, adj. Care tremură de frig, pătruns de frig. Am străbătut păduri necunoscute... Înfrigurați cu baionetele la armă Și armele înțepenite-n mîni. CAMIL PETRESCU, V. 23. Pe-al crengii căpătîi Ciripește-nfrigurată rîndunica cea dintîi. EFTIMIU, Î. 127. ♦ Fig. Cuprins de emoție, de nerăbdare, de zel. M-am sculat trudit; am primit înfrigurat ordinele, mi-am pregătit oamenii. SADOVEANU, P. S. 135. M-am oprit înfrigurată În fața casei unde-odată Mă așteptai în umbra porții. CAZIMIR, L. U. 61. Aștept înfrigurată în fiecare zi scrisoarea ta. BART, E. 176. ◊ (Adverbial) Mîini lucrează-nfrigurat și frunți asudă. TOMA, C. V. 476.

ÎNFRIGURÁT adj. 1. febril, încordat. (O așteptare ~.) 2. v. nerăbdător.

ÎNFRIGURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este pătruns de frig. 2) fig. Care este încordat și plin de nerăbdare. /în + friguri + suf. ~at

înfrigurat a. 1. coprins de friguri, delirant; 2. înghețat: vreme înfrigurată.

înfrigurát, -ă adj. Cuprins de frig, cu frigu intrat în corp: un călător înfrigurat. Rece. înghețat: un timp înfrigurat.

ÎNFRIGURAT adj. 1. febril, încordat. (O așteptare ~.) 2. încordat, nerăbdător. (Ea aștepta ~.)

ÎNFRIGURÁ vb. unipers. v. RÉCE (1.) Fig. Care înfioară, care înfrigurează. [DEX ’98]